Precizez din capul locului că prin enunţul din titlul de mai sus, Iurie Colesnic, scriitor şi istoric remarcabil din Basarabia, şeful Secţiei studii şi cercetări a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, şi-a invitat în prima zi a Mărţişorului colegii, prietenii, pe toţi cei îndrăgostiţi de Chişinău, la o nouă lansare de carte, dedicată capitalei noastre şi intitulată simplu, pe înţelesul fiecăruia: Chişinăul şi chişinăuienii (Chişinău, Ed. „Elena-V.I.”, 2012). Aceasta s-a desfăşurat în Sala de lectură renovată a Sediului Central al BM, deschisă pentru vizitatori de curînd, pentru a marca bucuria sosirii primăverii şi a lansării unui volum foarte necesar pentru informarea şi educare beneficiarilor urbei noastre. Fiecărui vizitator care a păşit pragul BM i s-a prins la piept cîte un mărţişor – semn că bibliotecarii ţin cu sfinţenie la tradiţia seculară a românilor şi împărtăşesc sentimentul de satisfacţie sufletească cu toţi oamenii de bună-credinţă.
Patroana instituţiei-gazdă, dna conf. univ. dr. Lidia Kulikovski, director general al BM „B.P. Hasdeu”, fiind pe post de moderator, a expus în debut istoricul apariţiei, sub egida bibliotecii, a unei cărţi despre istoria Chişinăului, care, de altfel, nu e prima – la sfîrşitul anului 2011, la Editura „Grafema Libris” din Chişinău, a apărut volumul Chişinăul din amintire. Noul volum este o continuare a temei preferate a colaboratorului nostru şi însumează următoarele capitole: Chişinăul aproape invizibil; Bulevarde, străzi, ulicioare; Feţele Chişinăului de altădată; Portret de grup al istoriei; Ambasadorii pe care i-am avut; Din galeria celebrităţilor care au vizitat Chişinăul; Personalităţi care au salvat personalităţi; Călători prin Chişinău; Primul Parlament al Basarabiei – Sfatul Ţării; Guvernele Republicii Democratice Populare Moldoveneşti; Chişinăul ca loc de refugiu; Profiluri în oglinda vremii; Scriitori care au fost…; Femei celebre; Bibliofili, colecţionari şi muzeografi; Enigmele Chişinăului.
Cine a avut ocazia să ia cunoştinţă de această lucrare deosebită ca temă, conţinut şi prezentare a materialului a observat, în primul rînd, contribuţia oraşului Chişinău la dezvoltarea politică, economică, industrială, dar mai ales culturală, a Basarabiei pe parcursul a circa 200 de ani. Fotografiile inserate confirmă informaţiile expuse de autor şi sînt un instrument extraordinar de ilustrare a epocilor trecute, a evenimentelor ce au avut loc şi a personalităţilor pentru care Chişinăul a fost loc de trai sau de pelerinaj într-o anumită perioadă a vieţii lor. Tabletele, povestioarele lui I. Colesnic sînt bine documentate, ceea ce adaugă valoare chşinăuienilor, pe drept cuvînt le putem numi modele de expunere şi de deschidere către cititori, mai ales către tineri, cărora viaţa şi activitatea unor personaje le pot servi drept exemplu de a-şi construi planurile de viitor, de a urca în carieră pe culmile gloriei naţionale.
Prin ce mai este bun, prin ce se evidenţiază noul volum, dar şi cel precedent, al domnului Iurie Colesnic? Desigur, prin faptul că împrospătează sau chiar descoperă memoria oamenilor care au trăit pe acest teritoriu, bătut de vîntoaiele nemiloase ale istoriei secolelor XIX şi XX şi care au fost daţi uitării. Autorul şi-a asumat rolul de contribuitor, şi-a autodirecţionat activitatea pe o pistă puţin cercetată de istoriografia contemporană şi în aceasta vedem originalitatea volumelor sale dedicate Chişinăului de altădată, precum şi „Basarabiei necunoscute”. Nu în zadar au venit să-l felicite, să-l îmbărbăteze pe protagonist în activitatea lui de mai departe atîtea notorietăţi din capitală şi din alte localităţi: prima doamnă a republicii Margareta Timofti, care e de specialitate bibliolog; dr. în pedagogie şi psihologie Mihail Şleahtiţchi, consilier al preşedintelui Republicii Moldova; dr. în istorie Petru Guran, director al Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chişinău; Mihai Ghimpu, deputat în Parlamentul RM, preşedinte al Partidului Liberal; scriitorul Ion Hadârcă, deputat în Parlamentul RM, vicepreşedinte al Partidului Liberal; Chiril Lucinschi, deputat în Parlamentul RM, preşedintele Comisiei pentru cultură, educaţie, cercetare, tineret, sport şi mass-media; Corina Fusu, vicepreşedinte al aceleiaşi comisii parlamentare; prof. univ. dr. hab. în ştiinţe economice Grigore Belostecinic, rector al Academiei de Studii Economice din Moldova, membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei; acad. Gheorghe Baciu, membru al Academiei Balcanice de Medicină Legală; acad. Valeriu Pasat, dr. hab. în istorie şi om politic; prof. univ. dr. hab. Ion Ciocanu, critic şi istoric literar; Tudor Ţopa, publicist; Tudor Zbârnea, pictor, director al Muzeului Naţional de Artă al Moldovei, Nicolae Rusu, scriitor, şi alţii.
Nu este întîmplătoare prezenţa la manifestare a directorului ICR „M. Eminescu” Petru Guran, căci în vizorul acestei instituţii prestigioase de cultură se află şi evenimentele culturale ce au loc în republică. Cunoscutul istoric român, cercetător ştiinţific la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, fost membru al Centrului de Studii Elenice al Universităţii Princeton, SUA, conferenţiar invitat în departamentul de istorie al aceleiaşi universităţi, precum şi cercetător post-doctoral al Colegiului „Noua Europă”, a menţionat că e onorat de invitaţia dlui I. Colesnic, care a scos recent la lumina tiparului o impresionantă lucrare ca dimensiuni, cu multe titluri, cu multe fotografii, documente autentice, amintiri şi fragmente din manuscrise. Autorul, ce publică cu un ritm uimitor, reuşeşte să scrie o istorie sine ira et studio, cu echidistanţă faţă de personaje. Desigur, nu este primul volum dedicat Chişinăului cu atmosfera, cu grijile şi problemele lui de cîndva, ce cuprinde o perioadă cam de la incorporarea Basarabiei în Imperiul Rus. Se perindă prin filele volumului evenimentele de la tăierea în două a Principatului Moldovei, de rusificare forţată a populaţiei băştinaşe basarabene în secolele XIX şi XX, de formare a Republicii Democratice Moldoveneşti şi a organului său legiuitor Sfatul Ţării, de deportare a intelectualităţii şi gospodarilor în cele mai îndepărtate colţuri ale Siberiei şi Kazahstanului după cel de-al Doilea Război Mondial, pînă la acţiunile de vandalism, de distrugere a oraşului „din amintire” din perioada contemporană.
I. Colesnic nu face polemică, nu este avocatul decît al adevărului istoric, în carte nu e nimic ficţional, ba din contra, pana de scriitor, de narator îi ajută la descrierea faptelor şi portretelor istorice – acesta este meritul istoric al unui neistoric. Schiţele istorice se citesc uşor, personajele parcă renasc într-un timp istoric concret, autorul parcă se îndrăgosteşte de ele, le înţelege destinul. Fără doar şi poate, i-a reuşit să scrie istoria acestui oraş prin oamenii uitaţi de contemporaneitate, condamnaţi la nepăstrarea memoriei. Datorită strategiei istoriografice construită corect şi a talentului de scriitor şi cercetător prin arhivele statului, sînt scoase la iveală cazuri mai speciale din istoria românilor din teritoriul dintre Prut şi Nistru. Mai ales, impresionează Chişinăul penetrat de evenimentele revoluţionare, prezentarea cu discreţie a Chişinăului construit din piatră (vizavi de alte oraşe europene), felul cum se predau faţadelor clădirilor un aer ce emană libertate. Cercetătorul este preocupat atît de arhitectura veche a construcţiilor, cît şi de străzile planificate într-un mod deosebit faţă de multe urbe de aceeaşi talie din lume. Memoria este importantă nu numai pentru un istoric, trebuie să fii un specialist bun ca să cuprinzi orizontul de memorie din volumul dat. E bine că fiecare capitol poate fi citit la întîmplare – ca un subiect aparte. În ciuda faptului că volumul e mare, el va fi parcurs de orice cititor din scoarţă în scoarţă.
Poetul, dar şi omul politic, Ion Hadârcă a venit de la o şedinţă a legislativului ce luase sfîrşit pentru că a ţinut să participe la un eveniment deosebit pentru capitala noastră. I. Colesnic, om al Cetăţii, a scos în văzul lumii un volum laborios, consistent, de o sclipire inedită, prin aceasta demonstrînd că posedă calităţi deosebite de cercetător, demne de menţionat şi de apreciat la justa lor valoare. Aflăm pagină cu pagină, că există şi o altă faţă a Chişinăului, nu cea pe care ne-am deprins să o vedem în mod obişnuit: există un Chişinău al intelectualităţii de probă superioară şi altul care „grăieşte moldoveneşte” sau ruseşte, unul cu cartiere de elită şi altul cu cocioabe şi străzi lăsate de izbelişte… Chişinăul este mereu sfîşiat de cei care nu ne vreau binele, ne joacă festa şi ne pun mereu la încercare toleranţa noastră religioasă, etnică… Cu toate acestea, în prezentul volum, lansat spre atenţia cititorilor şi a specialiştilor, vedem un Chişinău al omeniei, un oraş cu locuitori de diferite etnii ce au capacitatea de a conlocui decenii în şir în bună pace (fapt remarcat chiar şi de străinii care ne vizitează urbea). Asistăm la o lecţie a personalităţilor care au lăsat urme în politică, ştiinţă, artă, care s-au lansat aici în activitatea lor zbuciumată (fiindcă au existat şcoli care aveau ce oferi!).
Presupunem că la colectarea materialului s-a lucrat mult. Autorul a corespondat cu multe personalităţi, a telefonat să afle unele particularităţi, s-a deplasat la faţa locului ca să facă cunoştinţă în direct cu unii dintre ei, de aceea putem spune că asistăm şi la o lecţie sufletească, sentimentală, redată prin povestire revelatoare. Cercetătorul deseori porneşte de la un fapt care la prima vedere e neînsemnat, dar pînă la urmă ajunge la un capăt logic. „Mi-au atras atenţia pe neaşteptate tabletele despre fotbalul şi automobilele din Basarabia interbelică. Am fost plăcut surprins de scrisoarea lui Alexandru Văleanu către Anton Crihan, membru al Sfatului Ţării, care, la 1918, a votat Unirea Basarabiei cu Patria-mamă România şi care este originar din Sîngerei, baştina mea. M-a bucurat faptul că l-am întîlnit şi pe Mihail Curciuc, fratele bunelului meu. Am aflat amănunte despre monumentele distruse de autorităţile comuniste venite la putere după război – cel de la periferie, de lîngă Vatra, care se numea Turnul dezrobirii, precum şi cel din centrul oraşului, care avea pe soclu reprezentarea efigiilor martirilor Neamului: Simeon Murafa, Alexei Mateevici şi Andrei Hodorogea. Chişinăul şi chişinăuienii este o carte pe care o recomand tuturor celor care vor să afle cum a fost capitala noastră cu decenii sau secole în urmă”, a spus I. Hadârcă felicitîndu-l pe autor pentru o adevărată performanţă în domeniul de cercetare a istoriei noastre.
Şi prof. univ. dr. hab. Grigore Belostecinic, în preaplina agendă, a croit timp să vină cu un buchet de trandafiri pentru cel care vede Chişinăul ca cea mai verde capitală din Europa. Volumul prezentat este o enciclopedie despre Chişinău şi trecutul lui. Avem o istorie bogată, dar cum va fi municipiul nostru în viitor depinde numai de noi…
„E o tradiţie frumoasă ca în ziua de 1 martie la BM să se lanseze o carte bună şi necesară societăţii. Mă bucur că păstrăm tradiţiile şi obiceiurile populare, a relatat parlamentarul Chiril Lucinschi. Cît priveşte volumul dlui Iurie Colesnic, pot spune că autorul a depus o muncă impunătoare. Mi-a atras atenţia fotografia clădirii în care şi-a ţinut şedinţele primul organ legislativ al Basarabiei – Sfatul Ţării. Sînt de părere că dacă Parlamentul nostru s-ar muta acolo, nu s-ar întîmpla ceea ce auzim şi ce vedem astăzi la televizor.”
Veteranul publicisticii basarabene Tudor Ţopa a relatat că din paginile volumului Chişinăul şi chişinăuienii a aflat despre un profesor al său, despre unii scriitori, parlamentari etc. E o carte de excepţie, neobişnuită, care te învăluie cu o avalanşă de materiale. Personajele ies din anonimat şi prin aceasta societatea noastră cîştigă plusvaloare.
Pictorul Tudor Zbârnea, după relatările sale, îl cunoaşte pe autor de demult, îi ştie atitudinile faţă de problemele cu care se confruntă azi oamenii politici şi de cultură. În genere, sînt file istorice fără patetică, care amintesc de oameni şi evenimente din Chişinăul sec. XX. Regretăm că atîtea personalităţi au fost tratate cu ignoranţă şi au avut loc atîtea evenimente pe care astăzi le contestăm. „Iurie Colesnic edifică şi îndeamnă cititorul nostru ca să-şi cunoască istoria. De aceea, împărtăşim bucuria realizării unei cărţi, care face să se cunoască mai bine Chişinăul şi Basarabia”, a reiterat dumnealui.
La final, şi Iurie Colesnic şi-a spus cuvîntul: „Pentru mine e o sărbătoare, mi se zbate inima de bucurie, că am întîlnit aici, la biblioteca ce mă susţine, multă lume bună, care nu este indiferentă faţă de cele ce s-au întîmplat în istoria noastră nu atît de îndepărtată, fapt pentru care le mulţumesc tuturor din suflet pentru aprecierile ce le-au făcut şi pe care le voi lua în consideraţie la finisarea următorului volum, la care, printre altele, lucrez în prezent şi care, de acum, are o denumire: Chişinăul din inima mea. De fapt, volumele mele le concep ca un fel de enciclopedii. Ultimul volum, cu 195 de articole şi 452 de fotografii, nu face excepţie. Păcat că tirajul lui este mic şi sînt sigur că chiar în anul curent el va deveni o raritate chiar şi în biblioteci, dacă nu se vor mai tipări exemplare în plus. Chişinăul trebuie să fie cunoscut de toţi locuitorii lui la orice etapă a istoriei. Oraşul se schimbă permanent, trebuie să ştim cum a fost el în vechime, apoi în epoca modernă şi, desigur, în timpurile noastre. Mărturisesc că mai sînt oameni pe care nu-i cunoaştem, care sînt comoara noastră… Dacă am avea noroc de oameni politici care să ne ajute să valorificăm aceste sclipiri ale istoriei şi să le punem în circuitul valorilor, am avea cu siguranţă un trai decent şi o naţiune prosperă… Vă îndemn să contribuiţi ca municipiul Chişinăul să devină cea mai frumoasă capitală din Europa, aşa cum şi-o dorea Carol Schmidt, primarul de la răscrucea secolelor XIX şi XX.”
Istoria începe cu părinţii, de aceea cantautorul Viorel Burlacu, prin sunetele de chitară şi voce, a adus în memoria noastră chipul fiinţei celei mai dragi – mama. Şi, ca să fim în consens cu cele ce se întîmplă în imediata împrejurime, a interpretat un cîntec al omului care a plecat de acasă, pe care soarta l-a dus să culeagă mandarine (sau măsline) în ţări îndepărtate.
Aproape toate cărţile editate de Iurie Colesnic au fost prezentate într-o expoziţie cu genericul „Mi-i dor să vă spun…”. La vernisarea ei a contribuit Departamentul organizarea colecţiilor (şef Daniela Gorincioi). Aici e cazul să amintim unele din ele: Arta memoriei (versuri, 1987); Arheologii interioare (versuri, 1991); Spirala lui Arhimede (versuri, 1994); Doina dorurilor noastre. Alexe Mateevici (1990, 2007); Basarabia necunoscută (vol. I-IX, 1993-2012); Gheorghe Bezviconi. Bibliografie (1994); Chişinău. Eniciclopedie (1997); Sfatul Ţării. Enciclopedie (1998); Femei din Moldova (2000); Generaţia Unirii (2004); Mi-i dor să vă spun... (2004, 2005); Profetul nemuririi noastre. Constantin Stere (2005); Apostolul Unirii. Pan. Halippa (2006); Enigma Petre Draganov (2006); Note din Arca lui Noe (2006); O călăuză veşnică a ţărănimii – Moş Ion Codreanu (2009); Timp şi istorie. Autori de la „Viaţa Basarabiei” (2011); Chişinăul din amintire (2011) ş.a.
Pe parcursul luărilor de cuvînt a fost demonstrat slide-show-ul cu imagini din cartea lansată (pregătit de Valeriu Rusnac, colaborator al Departamentului marketing).
* * *
Notă biografică
Iurie Colesnic s-a născut pe 12 august 1955 în s. Dereneu, r-nul Călăraşi, într-o famile de învăţători. A absolvit Universitatea Tehnică din Moldova (1978). Funcţii: învăţător de cultura fizică în satul Buda, Călăraşi; referent la Societatea „Ştiinţa” din Chişinău; profesor de tehnologie specială la ŞTP nr. 10 din Chişinău; corector şi redactor tehnic, redactor-şef şi director artistic la Studioul „Animafilm” (1986-1991), director al Centrului muzeografic „M. Kogălniceanu” (1991-1995), director al Editurii „Universitas” (1991-1993), director al Editurii Enciclopedice „Gh. Asachi” (1993-1995), director al Editurii „Museum” (din 1995), director al Casei Cărţii „Mitropolit Petru Movilă” (1996). Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1988), membru corespondent al Academiei Internaţionale de Cadre, Kiev (2000). Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1993, 2002, 2005); Premiul Salonului Naţional de Carte, Iaşi (1997); Premiul Salonului Naţional de Carte pentru Copii (1998); Premiul Cartea Anului, Salonul Naţional de Carte, Chişinău (2004); Distincţii şi titluri onorifice: medalia „Sfântul Daniil” (2000), medalia „Dimitrie Cantemir”; Doctor Honoris Causa al Universităţii Umaniste, Chişinău (2000); Maestru al Literaturii (2010).
Valeriu RAȚĂ
(Revista BiblioPolis, 2013, nr. 1, vol. 47;
volumul Biblioteca Municipală: portret din profil culural, Chișinău, 2013)
VALERIU RAŢĂ 