Conferinţă omagială consacrată scriitorului Mihail Sadoveanu

Pe 9 noiembrie curent, în incinta Bibliotecii Centrale a BM „B.P. Hasdeu” s-a desfăşurat Conferinţa omagială consacrată împlinirii a 135 de ani de la naşterea scriitorului Mihail Sadoveanu şi a 100 de ani de la apariţia romanului istoric Neamul Şoimăreştilor. Programul manifestării culturale a cuprins: 1) lansarea volumului omagial Mihail Sadoveanu, „fiul ţărăncii” din Verşeni (autorul proiectului Gheorghe Pârlea); 2) vernisajul expoziţiei de fotografii cu genericul Pe urmele lui Mihail Sadoveanu (autor conf. univ. dr. Vasile Şoimaru); 3) vernisajul expoziţiei de carte 100 de ani de la apariţia romanului istoric „Neamul Şoimăreştilor”.

            În deschiderea evenimentului, Mariana Harjevschi, directorul general al BM „B.P. Hasdeu”, a salutat pe cei prezenţi în sală – oameni de cultură, elevi şi studenţi din municipiul Chişinău, precum şi oaspeţi sosiţi din comuna Miroslăveşti, judeţul Iaşi, România –, menţionînd că de data aceasta asistă la un eveniment important, incomparabil cu altele de felul acesta, deoarece îl omagiază pe clasicul literaturii române – scriitorul Mihail Sadoveanu, graţie căruia românii de pe ambele maluri ale Prutului pot savura capodopere literare ca Neamul Şoimăreştilor (1915), Hanul Ancuţei (1928), Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă (1929), Baltagul (1930), Creanga de aur (1933), Fraţii Jderi (1935-1942), Anii de ucenicie (1944), Nada Florilor, amintirile unui pescar cu undiţa (1951), Nicoară Potcoavă (1952) ş.a.

Mihail Sadoveanu, scriitor (romancier, povestitor şi nuvelist), academician şi om politic român, s-a născut la 5 noiembrie 1880, la Paşcani, judeţul Iaşi. Tatăl său era avocatul Alexandru Sadoveanu, originar din Oltenia, iar mama, Profira Ursache, de obîrşie răzeşească, din satul Verşeni, judeţul Iaşi. Întrucît părinţii săi nu erau căsătoriţi, abia în 1891, Mihail este recunoscut oficial ca fiu al lui Alexandru Sadoveanu. Urmează gimnaziul „Alecu Donici” la Fălticeni, apoi cursurile Liceului Naţional din Iaşi. În 1900 s-a mutat la Bucureşti pentru a studia la Facultatea de Drept, dar a abandonat-o în favoarea unei intense şi fructuoase cariere literare. Fiind îndrăgostit de scris, în 1904, editează tocmai patru volume de proză deodată: Povestiri, Dureri înăbuşite, Crîşma lui Moş Precu şi Şoimii, în care tînărul condeier manifestă predilecţie deosebită pentru istorie. Nicolae Iorga va numi anul 1904 „Anul Sadoveanu”. Recunoaşterea în lumea culturală românească a venit ceva mai tîrziu – în 1921, cînd a devenit membru al Academiei Române. După cea de-a doua mare conflagraţie militară mondială, M. Sadoveanu, chiar dacă era un mason convins, îşi schimbă viziunile spre ideologia de stânga, fapt ce s-a învederat şi în unele scrieri afiliate curentului „realismului socialist”. În semn de mulţumire a fost numit succesiv preşedinte al Adunării Deputaţilor (1946-1948), vicepreşedinte al prezidiului Marii Adunări Naţionale (1948-1961), membru în Comisia Constituţională pentru elaborarea Constituţiei din 1952. În 1949, este ales preşedinte al Uniunii Scriitorilor, i se acordă Premiul de Stat, apoi i se conferă şi titlul onorific de Erou al Muncii Socialiste. Scriitorul a murit pe 19 octombrie 1961, la Bucureşti. Mormîntul lui se află la Cimitirul „Bellu”, alături de Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale şi George Coşbuc.

„Sadoveanu este poate cel mai puternic poet al naturii pe care l-a avut literatura noastră. Senzaţia vizuală fiind la baza temperamentului său artistic, era şi natural ca scriitorul să procedeze prin descripţie: nu este, în adevăr, colţ al Moldovei de Sus care să nu fie înmărmurit într-o pagină a operei sale. Descripţia nu-i însă pur picturală, ci-i şi umanizată: ea este deci esenţial lirică…”, scria criticul şi istoricul literar Eugen Lovinescu, iar autorul monumentalei lucrări Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent George Călinescu a specificat: „Esenţa operei lui Sadoveanu stă în dimensionalitate, în grandoare.” Despre M. Sadoveanu, care este considerat unul dintre cei mai importanţi prozatori români din prima jumătate a secolului XX, au mai scris: Savin Bratu (Mihail Sadoveanu, o biografie a operei, Bucureşti, 1963); Constantin Ciopraga (Mihail Sadoveanu, Bucureşti, 1963); Nicolae Manolescu (Sadoveanu sau utopia cărţii, Bucureşti, 1976); Pompiliu Marcea (Lumea operei lui Mihail Sadoveanu, Bucureşti, 1976); Profira Sadoveanu (Viaţa lui Mihail Sadoveanu. Copilăria şi adolescenţa, Bucureşti, 1976); Ion Vlad (Cărţile lui Mihail Sadoveanu, Cluj, 1981); Monica Spiridon (Sadoveanu: divanul înţeleptului cu lumea, Albatros, 1982); Fănuş Băileşteanu (Introducere în opera lui Mihail Sadoveanu, Craiova, 2001); Alexandru Paleologu (Treptele lumii sau Calea către sine a lui Mihail Sadoveanu, Iaşi, 2007), Dragoş Vicol (Mihail Sadoveanu sau Viziunea româneasca asupra lumii, Chişinău, 2000; Mihail Sadoveanu: de la biografia scriitorului la biografia neamului, Chişinău, 2003; Mihail Sadoveanu: valenţele etice şi estetice ale romanului istoric, Chişinău, 2005), Vlad Zbârciog (Sadoveanu sau Dorul de cel fără vîrstă…, Chişinău, 2006) ş.a.

Romanul istoric Neamul Şoimăreştilor de Mihail Sadoveanu a fost publicat pentru prima oară în anii 1912-1913, în revista literară ieşeană Viaţa românească, iar în volum, în 1915, la Editura „Minerva” din Bucureşti. Acţiunea are loc la începutul secolului al XVII-lea, în timpul primei domnii în Moldova a lui Ştefan Tomşa al II-lea (1611-1615). Sursa principală de inspiraţie a romancierului a fost Letopiseţul Ţărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace al cronicarului Miron Costin (1633-1691), în care sînt relatate principalele evenimente istorice petrecute în timpul domniei lui Tomşa Vodă. Multe personaje ale cărţii sînt figuri istorice reale precum domnitorul Ştefan Tomşa, Doamna Elisabeta Movilă (văduva domnului Ieremia Movilă) şi fiii ei (Constantin şi Alexandru Movilă), viitorul domnitor Miron Barnovschi Movilă (pe care scriitorul în numeşte Simeon Bîrnovă, oştean moldovean din neam vechi de boieri, rudă cu Movileştii, dar devotat lui Tomşa Vodă), vornicul Nistor Ureche, vornicul bătrîn Bărboi şi fiul său, boierii polonezi (şleahtici) Ştefan Potocky şi Samuel Korecki, oşteanul turc Hussein-aga (trimis al sultanului), Cantemir-bei (hanul tătarilor din Bugeac) ş.a. Scriitorul a introdus şi personaje ficţionale cum ar fi Tudor Şoimaru (poreclit „Limbă-dulce” – căpitan de oşti, originar dintr-o veche familie de răzeşi din satul Şoimăreşti de pe malul Răutului) şi răzeşii şoimăreşteni, boierul Stroie Orheianu (boierul de la Murgeni) şi fiica sa Magda (fată frumoasă şi cu studii în Polonia), precum şi unii nobili polonezi.     Romanul Neamul Şoimăreştilor a fost primit cu elogii de criticii literari ai epocii, deoarece este un roman realist, iar eroii, conflictul, subiectul sînt luate din viaţa socială. Tema romanului o constituie Moldova în perioada de decădere de după moartea lui Ştefan cel Mare, cînd oligarhia boierească lacomă îi deposedează, prin violenţă, pe răzeşi de pămînturi. Ideea este că lupta pentru dreptatea socială este strîns împletită cu cea pentru libertate naţională. În roman elementele realiste se împletesc cu cele romantice, coordonatele istorice se interferează cu cele sociale, ceea ce constituia la acea vreme o noutate în literatura noastră. Nu în zadar poetul George Topîrceanu a considerat această timpurie, dar excelentă realizare a lui M. Sadoveanu, ca cel mai valoros roman istoric românesc publicat pînă la acel moment.

Scriitorul şi jurnalistul Vlad Pohilă, moderator al Conferinţei omagiale consacrată împlinirii a 135 de ani de la naşterea scriitorului Mihail Sadoveanu şi a 100 de ani de la apariţia romanului istoric Neamul Şoimăreştilor, redactor al volumului Mihail Sadoveanu, „fiul ţărăncii” din Verşeni, precum şi unul dintre coautorii lui, a remarcat că scopul manifestării este repunerea în actualitate a operei lui Mihail Sadoveanu, care în ultimul timp este pe nedrept neglijat (pentru unele greşeli comise în perioada comunistă) în România, dar şi la noi, în Basarabia (de fapt, nu numai ilustrul scriitor a devenit o „victimă” a moderniştilor globalişti). Culegerea de articole ce se lansează este un modest omagiu adus clasicului literaturii române, care a redat în operele sale dragostea sa mare faţă de poporul nostru. „Noi, dar nu alţii, trebuie să ne selectăm cărţile, valorile artistice. Nu e bine să acceptăm lecţiile celor care mai bine ar tăcea”, a reiterat Vl. Pohilă, felicitînd călduros toţi realizatorii acestui proiect editorial frăţesc.

Gheorghe Pârlea, poet şi eseist, fost învăţător în comuna Miroslăveşti, judeţul Iaşi, cel pe care prietenii, colegii îl califică, pentru cunoştinţele-i vaste, „academician”, este autorul studiului Mihail Sadoveanu, „fiul ţărăncii” din Verşeni, în orizontul verşenean, inclus în sus-numita culegere omagială. Dumnealui, care ne bucură cu prezenţa sa la Chişinău de acum a zecea oară, în ultimii doi-trei ani, a explicat asistenţei contextul trecerii Prutului de astă dată şi a prezentat oaspeţii sosiţi la Chişinău, la manifestarea de comemorare a lui Mihail Sadoveanu, care îşi trage rădăcinile de pe plaiurile văii rîului Moldova, anume din satul Verşeni, care azi se află în componenţa comunei Miroslăveşti, judeţul Iaşi. Iată cine sînt cei care nu ne uită şi împărtăşesc de cîte ori este nevoie gîndurile şi sentimentele noastre de afecţiune: Ionuţ Gospodaru, primarul actual al comunei Miroslăveşti; Liviu Aioanei, viceprimarul aceleiaşi comune; prof. Gelu Hogaş, directorul Şcolii gimnaziale din Miroslăveşti (prezentă şi soţia, dna Berinica Hogaş); preotul Romică Siminciuc, parohul Bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”; ing. Costel Avram, un mecenat al faptelor culturale din comună, sponsorul cărţii lansate (prezentă şi soţia, dna Lili Avram); prof. Ioan Pârlea, consilier local, coordonatorul Monografiei comunei Miroslăveşti, ş.a. Deci, este prezentă comuna Miroslăveşti „de la mic la mare”, cum s-a exprimat vorbitorul. Apoi a început a-şi depăna amintirile de pe cînd dr. Vasile Şoimaru, conferenţiar universitar la ASEM, îşi căuta strămoşii (şi i-a găsit!) pe meleagurile ieşene. A fost amintit grupul de intelectuali care au vizitat comuna Miroslăveşti (unii în repetate rînduri): poetul, prozatorul, publicistul, academicianul Nicolae Dabija; actriţa Ninela Caranfil, Artistă a Poporului; omul de cultură, jurnalistul Vlad Pohilă, scriitorii Nicolae Rusu, Ion Iachim, Ionel Căpiţă; Vasile Iovu, naist; Tudor Ungureanu, conducătorul grupului etno-folcloric „Ştefan Vodă” din Căpriana, Străşeni, ş.a. Ca urmare a colaborărilor frăţeşti (unice dintre o comună din România şi capitala Republicii Moldova, municipiul Chişinău) au fost scoase la lumina tiparului cinci cărţi (pînă la cea prezentă – un omagiu lui M. Sadoveanu –, s-au mai tipărit: Monografia comunei Miroslăveşti: despre oameni şi locuri, de un colectiv de autori, trei ediţii; Cotul Donului 1942: eroism, jertfă, trădare, autor al proiectului şi coordonator V. Şoimaru, două ediţii; O punte peste Prut şi albumului etnofotografic Miroslăveşti prin ochiul timpului nostru, autor al ultimelor două – Gh. Pârlea). Vorbitorul a expus pe scurt istoria apariţiei ultimei noutăţi editoriale, reiterînd cu lux de amănunte ce a reprezentat, ce a însemnat Verşeniul în viaţa şi creaţia scriitorului, care şi-a petrecut copilăria pe „pămîntul de la apa Moldovei”, „în acord” cu „ritualul vieţii ţărăneşti, cu legea inflexibilă a datinilor”. Au fost aduse la cunoştinţă unele date de care istoricii literari nu amintesc. M. Sadoveanu a moştenit în bună măsură trăsăturile mamei, facultatea de povestitor a moştenit-o tot de la ea – a fost o influenţă puternică, explicabilă pînă la un punct, asupra viitorului scriitor a unei femei simple de la ţară… Gh. Pîrlea a povestit cum a fost pictat portretul mamei, despre botezul săvîrşit la Verşeni, despre primii dascăli ai copilului Mihail care au fost bunicii pe linia mamei, despre primele plecări la pescuit şi vînătoare prin luncile locului. Însuşi scriitorul a evocat unele momente din viaţa sa în Cele mai vechi amintiri şi Anii de ucenicie. Toată creaţia sadoveniană are la temelie spiritualitatea verşeneană. Scriitorul („un poet în proză al peisajului moldovenesc”), fără să fi vrut, a ridicat Verşeniului un monument. M. Sadoveanu e nemuritor, cu toate că în prezent se află într-un con de umbră (este evidentă contribuţia speculaţiilor la modă). Noi nu putem renunţa la acest titan al scrisului, deoarece opera lui este „o harpă, o ţiteră cu mii de strune”. „Majoritatea scrierilor lui M. Sadoveanu sînt predestinate eternităţii, iar cartea noastră – ce cuprinde doar 164 de pagini – nu este decît un elogiu modest adus renumitului maestru al cuvîntului”, a încheiat Gh. Pârlea, împătimitul cercetător al creaţiei înaintaşului nostru.

În luarea sa de cuvînt dr. Vasile Şoimaru, publicist şi maestru fotograf, tot dumnealui coordonator al proiectului editorial, dar şi autor al imaginilor din Iconografie, a menţionat că romanul Neamul Şoimăreştilor („care este o carte despre noi, despre oamenii din Basarabia”) i-a marcat viaţa. După ce l-a citit, a început să caute şi alte scrieri de M. Sadoveanu, iar mai tîrziu a urmat descoperirea documentelor ce confirmă vieţuirea în realitate, pe locurile descrise, a strămoşilor săi. În prezent, V. Şoimaru este posesorul a 30 de ediţii ale romanului Neamul Şoimăreştilor, toate expuse pe o masă în faţa publicului, iar doritorii au avut ocazia de a le răsfoi. Dumnealui a mai informat că s-au făcut deja cinci lansări ale volumului Mihail Sadoveanu, „fiul ţărăncii” din Verşeni şi ele vor continua.

Poetul, prozatorul, publicistul acad. Nicolae Dabija, redactorul-şef al săptămînalului Literatura şi arta, a început relatarea sa cu o comparaţie a generaţiei actuale (a celor care preferă SMS-urile, Facebook-ul etc.) cu cea din anii postbelici, cînd era copil, iar părinţii îl lăsau „în grija unei cărţi”. Generaţiile mai vechi citeau cărţi, cu cărţile bune deveneau şi ele mai bune. „Mihail Sadoveanu a luminat copilăria mea, precum şi a multor copii care îi citeau povestirile şi romanele. El este un scriitor mare, chiar dacă a comis unele greşeli; a făcut-o numai pentru că a vrut ca neamul românesc să supravieţuiască, a încercat în felul acesta să apere poporul. Mihail Sadoveanu a fost în Basarabia, însemnările sale de călătorie le-a numit Drumuri basarabene, iar pe 28 iunie 1940 a protestat împotriva ocupaţiei Basarabiei de către URSS. Comuniştii ulterior i-au ars cărţile din bibliotecile mari, dar şi din cele particulare (după modelul nazist) numai pentru faptul că erau scrise în limba română, de aceea acum este iubit, citit şi studiat la noi – nu-l citesc şi nu-l pot suferi numai ignoranţii. Evenimentul de astăzi este o nouă surpriză pentru noi a lui Vasile Şoimaru – scopul căruia este să «românizeze românii» (din Ţară şi de pretutindeni)”, a spus acad. N. Dabija.

Prof. dr. Iulia Mărgărit, de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române, Bucureşti (soroceană, refugiată cînd era mică), a explicat unele aspecte lingvistice ale scrierilor sadoveniene. Din punctul dumneaei de vedere, „în Basarabia toate drumurile duc la Ştefan cel Mare şi Sfînt – domnitor care este un model de corectitudine pentru toţi oamenii de bună-credinţă”. În continuare I. Mărgărit a comunicat: „Răzeşii lui Ştefan cel Mare s-au stabilit în Basarabia, iar noi sîntem urmaşii lor. Vasile Şoimaru a făcut un lucru formidabil că şi-a găsit strămoşii (e bine ca urmaşii să-şi cunoască rădăcinile!). Mihail Sadoveanu a fost permanent în preajma ţăranilor, le-a înţeles stările sufleteşti şi doleanţele, de fiecare dată i-a apreciat pentru exprimarea gîndurilor frumoase. Ţăranii noştri sînt admirabili – au păstrat tradiţiile strămoşeşti, au avut şi au în prezent reguli de organizare a vieţii sociale, au ştiut cum să-şi crească copiii şi să-i scoată în lume. O, cît de superiori sînt unii ţărani şi în zilele noastre! Cărţile pe care le tipărim sînt anume pentru ei… Opera lui Mihail Sadoveanu trebuie citită, iar scriitorul – respectat şi omagiat…”

Boris Movilă, ex-vicepreşedinte al Comitetului pentru Cinematografie, ex-redactor-şef al Studioului „Moldova-Film”, redactor de carte, publicist, scenarist şi traducător, a dat frîu liber amintirilor sale de pe cînd a activat la editurile din anii ’50-’60 ai secolului trecut. A povestit cum a devenit posibilă editarea operelor unor scriitori români – Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Ion Creangă, Bogdan Petriceicu Hasdeu, George Coşbuc, Ion Luca Caragiale ş.a., inclusiv Mihail Sadoveanu – în Basarabia sub regimul sovieto-comunist.

Ionuţ Gospodaru, primarul comunei Miroslăveşti, a menţionat că oamenii locului, dar şi Vasile Şoimaru cu echipa sa de entuziaşti din Chişinău, îl inspiră permanent la lucruri frumoase întru binele societăţii. Puntea culturală care s-a statornicit, va fi păstrată ca şi în viitor să se realizeze fapte demne de a fi reţinute de posteritate.

Naistul Vasile Iovu, cel care a cutreierat împreună cu Vasile Şoimaru locurile unde a copilărit M. Sadoveanu, a interpretat o suită de melodii populare.

Paşii lui M. Sadoveanu ne poartă prin toată Moldova. Opera lui vastă ne face să-i calcăm pe urme şi să privim ca în oglindă la lumea creată de el. Doar că alergînd oricît de repede tot nu ne-ar ajunge timp să le vedem pe toate. Peste prezent şi viitor se aşterne imaginea măreaţă a unui prozator prolific, autor al unor volume memorabile.

În genere, M. Sadoveanu este un fenomen artistic complex, a fost unul dintre cei mai productivi scriitori români şi se socoate creatorul romanului istoric românesc – scenele istorice se desfăşoară ca un spectacol încîntător, personajele literare (surprinse în infinite ipostaze şi întruchipări) sînt plasate într-un spaţiu epopeic, legendar şi mitic, iar originalitatea descrierilor constă în capacitatea lor de a se contopi cu lumea evocată. Temele mari ale prozei sale sînt: istoria românilor, viaţa satului, evocarea chipurilor legendare, iar scrierile autobiografice constituie o valoare documentară inestimabilă. Pana lui ne poartă prin întreg universul românesc de-a lungul istoriei noastre milenare. Evenimentele din romanele, povestirile, nuvelele sale sînt descoperite şi descrise cu o măiestrie neîntrecută – dovada unui talent uriaş, care îl va ţine sute de ani înainte pe culmile artistice ale românimii. Desigur, în creaţia lui s-au regăsit influenţe ale curentelor literare dominante în România din perioadele respective, începînd cu cel semănătorist, apoi poporanist şi terminînd cu realismul socialist. Însă, a fost caracterizat de critica literară drept un realist cu viziune romantică şi un romantic care aduce detalii ca un realist, un contemplativ. Faptul că în prezent este supus unei campanii de presă şi unor gesturi de intimidare fără precedent (cu ştiinţă, dar şi cu neştiinţă) nu îi scade din valoare. Cîndva a fost apărat de marii intelectuali ai ţării G. Călinescu, M. Ralea, L. Rebreanu, E. Lovinescu, Al. Philippide, A. Oţetea, C. Rădulescu-Motru, Ş. Cioculescu etc., astăzi este rîndul nostru să-i ţinem apărare.

Spunem, cu certitudine, că a cunoaşte opera lui Mihail Sadoveanu pare să însemne un act de purificare a sufletului. Înţelegerea măreţiei celui care a fost supranumit „Ceahlăul prozei româneşti” sau „Ştefan cel Mare al literaturii române”, ori „al treilea mare Mihai din istoria poporului român” devine o acţiune de curaj şi o victorie asupra ignoranţei ce ne macină tot mai mult sufletele.

Valeriu RAȚĂ

Fotografii: Vasile ŞOIMARU

 (Revista BiblioPolis, 2015, nr. 4, vol. 59;

volumul Alt portret din profil cultural

al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, Chișinău, 2016)

 

Conferinţa ştiinţifică internaţională „75 de ani de la anexarea de către URSS a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ținutului Herţa – 28 iunie 1940”

Pe 28 iunie 2015 se împlinesc 75 de ani de la anexarea de către URSS a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa. În scopul de a comemora această tristă dată din istoria românilor, în ajunul ei, pe 12 şi 13 iunie, la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” din Chişinău, şi-a desfăşurat (sub auspiciile Institutului de Studiul Arhivelor; Fundaţia culturală „Memoria”, Filiala Argeş; Institutul de Istorie Socială „Pro Memoria” şi Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”) Conferinţa ştiinţifică internaţională  cu genericul menţionat în titlul cronicii noastre. Din Comitetul organizatoric al Conferinţei au făcut parte: conf. univ. dr. în economie Vasile Şoimaru, coordonatorul proiectului Românii din jurul României (ASEM); dr. în drept Mihai Taşcă, directorul Institutului de Studiul Arhivelor; prof. univ. dr. hab. în istorie Anatol Petrencu, preşedintele Institutului de Istorie Socială „Pro Memoria” (Universitatea de Stat din Moldova), iar printre partenerii media s-au aflat: Literatura şi arta, săptămînal al scriitorilor din Republica Moldova; ziarul Adevărul Moldova; portalul de ştiri http://www.privesc.eu şi Radio Vocea Basarabiei. Manifestarea a reunit istorici, filologi, scriitori, profesori, jurnalişti, bibliotecari, oameni de cultură, precum şi studenţi de la diverse instituţii de învăţămînt superior.

În deschiderea Conferinţei, moderatorul acesteia, dr. Vasile Şoimaru, a menţionat în linii mari cum s-a săvîrşit şi ce repercusiuni a avut – în istoria contemporană a Europei de Est – raptul infam de teritorii de către URSS, teritorii ce au aparţinut dintotdeauna românimii. Trebuie să menţionăm că acest rapt a fost pus la cale încă în anul 1939, cînd URSS a semnat Pactul de neagresiune (şi Protocolul adiţional secret) cu Germania nazistă, act ce poartă în prezent denumirea Ribbentrop-Molotov (după numele miniştrilor de externe semnatari la acea vreme). A urmat un tedeum, oficiat de preacucernicul protoiereu, dr. Petru Buburuz, preot paroh al Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Chişinău, şi mesaje de salut prezentate de Elena Butucel, prim-director adjunct al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, dr. Mihai Taşcă şi prof. univ. dr. hab.  Anatol Petrencu. De asemenea, moderatorul a dat citire unui mesaj expediat organizatorilor şi participanţilor la Conferinţă din Vancouver, Canada, pe care l-a semnat Lia Marian-Şoimaru, una dintre conaţionalele noastre, refugiată cu părinţii, în 1944, de urgia bolşevică la Rîmnicu-Vîlcea. Luînd în consideraţie demersul emoţionant al autoarei, prezentăm mai jos acest text în întregime şi pentru cititorii noştri:

 

„O speranţă, REUNIREA!

În scurta mea povestire Vin ruşii…, un articol mai vechi, publicat în Glasul Naţiunii, 1993, am descris felul brutal în care familia noastră a trebuit să-şi părăsească casa şi tot avutul moştenit de la bunici, în noaptea din 28 iunie 1940…

Atunci, am fost treziţi în miez de noapte de lovituri puternice în uşă şi o voce care striga: «Vin ruşii!… Domnule Şoimaru (unchiul meu, fratele tatălui meu, grefier la Tribunalul din Chişinău), veniţi la Tribunal…»

Atunci, trezindu-ne, am auzit un vacarm, care venea din oraşul aflat în stare de mare agitaţie, iar tata, plecînd în mare  grabă, a mai strigat: «Faceţi bagajele…» Şi bagajele s-au făcut, dar tata a venit pe la ora 12 ziua cu… o trăsură!!!

Atît a putut găsi şi astfel am plecat spre gară, trei copii şi părinţii, fără niciun bagaj, cu cîteva perne şi pături rămase prin casă… Aşa am ajuns în gară, ocupînd nişte locuri pe jos într-un tren de marfă, felicitîndu-ne că am avut acele pături şi perne…

Cu acele teribile cuvinte în minte – Vin ruşii!… – am plecat spre necunoscut, goi şi speriaţi, spre alte meleaguri, tot în România, unde urma să ne numim de acum încolo refugiaţi…

A trecut un an şi am revenit în Basarabia noastră dragă, în casa noastră… goală, dar totuşi fericiţi că sîntem acasă!!!  Bucuria a fost scurtă, pentru că în 1944 a trebuit să părăsim din nou locurile natale, de data aceasta pentru totdeauna… În toţi aceşti ani, am trăit cu speranţa întoarcerii acasă, speranţă care slăbea odată cu trecerea anilor…

Acel rapt nemilos, făcut de ruşi, în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, a distrus mii de vieţi, a urîţit harta frumoasă a unei ţări, a adus atîta suferinţă, care se menţine şi azi…

REUNIREA, pe care am aşteptat-o atîţia ani, se pare că este încă foarte departe, spre durerea noastră! Să dea Dumnezeu să se schimbe ceva în urma Conferinţei din 12-13 iunie 2015, precum şi după alegerile locale din 14 iunie, care să aducă noi speranţe în vederea REUNIRII!

Să dea Dumnezeu, să nu mai aud NICIODATĂ cuvintele «Vin ruşii…», cuvinte, care mi-au marcat existenţa şi pe care nu le-am putut uita NICIODATĂ!!! Două cuvinte, care pentru mulţi au însemnat tortură, deportare, moarte…

Noi, cu toată suferinţa îndurată, ne putem socoti norocoşi, că n-am fost trimişi în acel gulag odios, unde au sfîrşit atîţia oameni nevinovaţi!

În speranţa unor zile luminoase pentru toţi BASARABENII, care doresc o ROMÂNIE MARE!!!

Dr. Lia MARIAN-ŞOIMARU

11 iunie 2015

Vancouver, Canada”

 

Să ne amintim cum au decurs evenimentele în acel fatidic an – 1940. Pe 26 iunie 1940, la ora 22:00, comisarul poporului pentru afaceri externe al URSS, Veaceslav Molotov, i-a prezentat ambasadorului României la Moscova, Gheorghe Davidescu, un ultimatum prin care i se cerea României „retrocedarea” Basarabiei pînă pe 28 iunie şi „transferul” părţii de nord a Bucovinei către Uniunea Sovietică. În textul ultimatumului se preciza în mod fals că Basarabia era populată în principal cu ucraineni: „În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcînd prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană.”  Guvernul sovietic cerea partea de nord a Bucovinei care „ar reprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi ce a fost pricinuită URSS şi populaţiei Basarabiei prin dominaţia de 22 de ani a României în Basarabia.”
În continuare se menţiona: „Acum, cînd slăbiciunea militară a URSS a trecut în domeniul trecutului, iar situaţia internaţională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moştenite din trecut pentru a pune în fine bazele unei păci solide între ţări, URSS consideră necesar şi oportun ca în interesele restabilirii adevărului să păşească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice.” Guvernul român a răspuns sugerînd că este de acord cu „negocieri imediate asupra unei largi categorii de probleme”.

Prin al doilea ultimatum sovietic – de pe 27 iunie – s-a cerut evacuarea administraţiei şi armatei române din Basarabia şi Nordul Bucovinei în patru zile. A doua zi, guvernul român, condus de Gheorghe Tătărescu, după ce primise şi sfaturi din partea Germaniei şi Italiei, a acceptat să se supună condiţiilor sovietice. Decizia de acceptare a ultimatului sovietic şi de executare a unei „retrageri” (atenţie: s-a evitat folosirea cuvîntului „cedare”) din Basarabia şi Nordul Bucovinei a fost luată în Consiliul de Coroană din noaptea de 27-28 iunie 1940. În jurnalul său regele Carol II a notat rezultatul votului: şase voturi pentru respingerea ultimatumului (Ştefan Ciobanu, Silviu Dragomir, Victor Iamandi, Nicolae Iorga, Traian Pop, Ernest Urdăreanu), 20 de voturi pentru acceptarea ultimatumului (Petre Andrei, Constantin Anghelescu, Constantin Argetoianu, Ernest Ballif, Aurelian Bentoiu, Mircea Cancicov, Ioan Christu, Mitiţă Constantinescu, Mihail Ghelmegeanu, Ion Gigurtu, Constantin C. Giurescu, Nicolae Hortolomei, Ioan Ilcuş, Ion Macovei, Gheorghe Mironescu, Radu Portocală, Mihai Ralea, Victor Slăvescu, Gheorghe Tătărescu, Florea Ţenescu) şi o abţinere (Victor Antonescu). Trebuie menţionat că dintr-o populaţie de 3,7 milioane de locuitori (în conformitate cu rezultatele recensămîntului din 1930), în teritoriile ocupate de URSS, peste 2,0 milioane (adică 55%) erau etnici români. În cîteva zile, aproximativ 200 mii de locuitori de toate etniile s-au refugiat în dreapta Prutului. Guvernul român a avut prudenţa sau poate chiar înţelepciunea să evite un război cu Uniunea Sovietică.

Doar o mică parte a populaţiei Basarabiei şi Bucovinei a întîmpinat anexarea sovietică cu sentiment pozitiv. În localităţile mai importante şi în unele din gările unde se adunau refugiaţii pentru evacuare au avut loc incidente antiromâneşti, în care grupuri de tineri (dar nu numai) fanatizaţi au atacat, au despuiat, au bătut sau au omorît preoţi, intelectuali, soldaţi români separaţi de unitate, persoane civile în curs de evacuare. Felul în care aceste grupuri au acţionat (inclusiv coordonarea lor cu armata sovietică de ocupaţie) a lăsat să se întrevadă eşecul administraţiei româneşti de a fi scăpat de sub control activităţile comuniste şi prosovietice în perioada imediat precedentă ocupaţiei.

În cea mai mare parte a teritoriului ocupat, sovieticii au proclamat RSS Moldovenească, iar partea sudică a Basarabiei, Bugeacul, şi Nordul Bucovinei cu Ţinutul Herţa au fost alipite la RSS Ucraineană. Odată cu proclamarea RSS Moldoveneşti, republica autonomă moldovenească de pe malul stîng al Nistrului, a fost împărţită între cele două republici sovietice vecine. În aceste teritorii a fost instaurat un regim sovietic de ocupaţie, opresiv şi represiv.

Cedările teritoriale din anul 1940 au produs o amărăciune profundă şi resentimente în rîndul populaţiei româneşti şi au grăbit scăderea popularităţii regimului regelui Carol II. În curînd, el a abdicat şi a părăsit ţara, lăsînd drum liber formării unui guvern al generalului Ion Antonescu şi al Gărzii de Fier. Dorinţa de eliberare a teritoriilor pierdute în 1940 a fost factorul decisiv care a dus la intrarea României în luptele celui de-al Doilea Război Mondial de partea Axei împotriva Uniunii Sovietice.

După moartea lui Stalin, din 1953, şi în special după anul 1956, persecuţia etnicilor români din Basarabia şi Bucovina de Nord a scăzut treptat. Însă, Kremlinul nu a lăsat în pace românii din teritoriile anexate. Au început colonizările cu diverse populaţii în spaţiul nostru, apoi colonizările cu moldoveni, dar departe, chiar foarte departe de pământurile Basarabiei. Apoi au fost deportările în Siberia şi intimidarea, lichidarea prin împuşcare a tuturor celor care gîndeau şi acţionau altfel de cum vroia metropola. Totodată, a fost proclamată şi promovată prin toate mijloacele limba „moldovenească” diferită de limba română, şi teza falsă că moldovenii ar fi un popor diferit de cel român.

Primele alegeri libere din RSS Moldovenească s-au ţinut în climatul general al „restructurării” abia în februarie 1990, iar controlul sovietic asupra acestei regiuni a încetat în august 1991, după tentativa de lovitură de stat de la Moscova şi destrămarea Uniunii Sovietice. În 1991, RSS Moldovenească a devenit noul stat independent Republica Moldova, în vreme ce Bucovina de Nord şi Bugeacul au rămas în componenţa Ucrainei.

Consecinţele raptului Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa au fost şi mai sînt foarte grave. Pînă în prezent Republica Moldova se zbate ca peştele pe uscat: nu ştie încotro s-o apuce cu vectorul său de dezvoltare – înspre Est (unde domină dezordinea şi nelegiuirea ocupantului) sau înspre Vest (ca să se integreze într-o societate civilizată, bazată pe drept şi respectul valorilor omeneşti).

Toate fărădelegile care s-au săvîrşit pe aceste teritorii (din 1940 pînă în prezent!) s-au aflat în atenţia vorbitorilor care şi-au prezentat cercetările ştiinţifice în cadrul Conferinţei 75 de ani de la anexarea de către URSS a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa – 28 iunie 1940, desfăşurate în capitala republicii noaste pe 12 şi 13 iunie curent. În cadrul a patru ateliere (primele trei – în prima zi, iar ultimul – în cea de-a doua) au conferenţiat oameni de ştiinţă şi de cultură din România, Ucraina, Germania şi, desigur, din Republica Moldova. Prezentăm în cele ce urmează titlurile rapoartelor ştiinţifice şi autorii lor.

Atelierul nr. 1 – Premisele, raptul şi politicile URSS în teritoriile ocupate (moderator: conf. univ. dr. Vasile Şoimaru):

1. Premise false, efecte dezastruoase: Pactul Molotov-Ribbentrop şi Protocolul adiţional secret (prof. univ. dr. hab. Ion Şişcanu, Chişinău);
2. Noi tendinţe în doctrina rusă de drept internaţional în raportul drept internaţional – drept naţional (prof. univ. dr. hab. Nicolae Osmochescu, Chişinău);
3. Principiul neretroactivităţii legilor şi impunerea dreptului sovietic în Basarabia după 28 iunie 1940 (prof. univ. dr. hab. Elena Aramă, Chişinău);
4. Alianţa sovieto-nazistă şi anexarea Basarabiei, nordului Bucovinei şi ţinutului Herţa de către Imperiul Rusiei bolşevice (prof. univ. dr. ing. Ilie Popa, Piteşti; prezentat de dr. Vasile Şoimaru);
5. O comemorare necesară: 28 iunie 1940 (prof. univ. dr. Ioan Agrigoroaiei, Iaşi).

Atelierul nr. 2 – Urmările raptului teritorial pentru România şi pentru populaţia aservită de sovietici (moderatori: prof. univ. dr. Ioan Agrigoroaiei, Iaşi; prof. univ., dr. hab. Nikolai Mihailuţa, Odesa):

1. Urmările raptului Basarabiei, nordului Bucovinei şi ţinutului Herţa (prof. univ., dr. hab. Anatol Petrencu, Chişinău);
2. „Săptămîna Roşie” a Basarabiei – din 1940 pînă azi (Vlad Pohilă, Chişinău);
3. Represiuni politice în primul an de ocupaţie sovietică (studiu de caz, judeţul Soroca) (conf. univ. dr. Gheorghe Palade, Chişinău);
4. Южная Бессарабия после года советизации: рефлексии населения в первые дни войны (июнь 1941 г.) / Sudul Basarabiei după un an de sovietizare: reflecţii ale băştinaşilor în primele zile de război – iunie 1940 (prof. univ. dr. hab. Nikolai Mihailuţa, Odesa);
5. Репетиция аннексии: попытка большевистской власти захватить Молдову весной 1919 г. / Anticiparea anexării: tentativa puterii bolşevice de a ocupa Basarabia în primăvara anului 1919 (conf. univ. dr. Viktor Savcenko, Odesa);
6. Condiţionările economice, militare şi diplomatice ale României înaintea pierderilor teritoriale din vara anului 1940 (George Damian, Bucureşti-Chişinău);
7. Intervenţia militară a URSS împotriva României: 28 iunie – 3 iulie 1940 (prof. univ. dr. hab. Anton Moraru, Chişinău);
8. Urmările raptului Basarabiei asupra Bisericii Ortodoxe Române în vara anului 1940 (preot Viorel Cojocaru, Chişinău).

            Atelierul nr. 3 – Anexiunea sovietică în memoria colectivă şi în dreptul internaţional (moderatori: dr. Mihai Taşcă, conf. univ. dr. Viktor Savcenko):

1. „Jurnalul” lui Paul Mihail despre tragedia zilelor de 27-29 iunie 1940 (conf. univ. dr. Vasile Şoimaru, Chişinău);
2. Poziţia Marii Britanii faţă de problema Basarabiei în anii celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945) (conf. univ. dr. Marian Zidaru, Constanţa);
3. Anul 1940 în memorialistica basarabenilor: trăiri, reflecţii, demistificări (conf. univ. dr Lidia Pădureac, Universitatea de Stat „Alecu Russo”, Bălţi);
4. Judeţul Vîlcea şi refugiaţii din Basarabia şi nordul Bucovinei în perioada imediat următoare ultimatumului sovietic şi cedărilor teritoriale din luna iunie 1940: memoria actelor administrative ale vremii (Petre Dinescu, Rîmnicu-Vîlcea);
5. Din „dulapul сu otravă” al istoriei: declaraţii ale refugiaţilor basarabeni şi bucovineni din anul 1940 (Wolfram Niess, Germania).

            Atelierul nr. 4 – Tragedia deportărilor (moderatori: conf. univ. dr. Vasile Şoimaru, conf. univ. dr. Marian Zidaru):

1. Elite deportate la 12-13 iunie 1941 în Kazahstan / KARLAG: studiu de caz (dr. Viorica Olaru-Cemârtan, Chişinău);
2. Politica sovietică faţă de Biserica Ortodoxă din Moldova: studiu de caz (dr. Romeo Cemârtan, Chişinău);
3. Locuitorii judeţului Orhei în primul an de ocupaţie sovietică (drd. Daniela Buga, Chişinău);
4. Calvarul clerului din Basarabia în primul an de ocupaţie sovietică (dr. Mihai Taşcă, Chişinău).
5. Reamintesc. Cuvinte împotriva uitării tragediei anului 1940 (Eugen Statnic, Germania; prezentat de Maria Hâncu, poetă şi traducătoare).

Menţionăm că toate comunicările ţinute la Conferinţă vor fi publicate în decursul anului curent într-un volum, ce va da un caracter durabil eforturilor depuse de participanţii la Conferenţă întru a scoate la iveală toate fraudele, falsificările, înşelătoriile ocupanţilor de a ascunde adevărul istoric pentru populaţia băştinaşă.

La discuţii au luat cuvîntul publicistul Alecu Reniţă, redactor-şef al revistei Natura (a insistat asupra necesităţii de a se reveni cît mai des la tema dezmembrării României, care a însemnat ruperea noastră, a basarabenilor, de la matca firească, abaterea de la normalitate); dr. în filozofie Ion Sârbu (cu interpretări subiective privind posibila împotrivire a României la agresiunea din 1940; personalitatea Mareşalului Ion Antonescu; cît de aliată ne este Ucraina; încercările de a dezmembra Republica Moldova; ReUnirea cu România); Valeriu Evtuşanu, refugiat basarabean, acum trăitor la Piatra-Neamţ (cu emoţionante evocări şi gînduri despre necesitatea Reunirii); istoricul şi publicistul Vasile Ciubuc (să nu uităm tragediile care s-au produs şi să curmăm orice crimă faţă de fiecare dintre noi) ş.a.

În cadrul Conferinţei s-a vernisat expoziţia fotografică Imagini simbolice din teritoriile Vetrei Româneşti anexate în 1940 (autor şi prezentator dr. Vasile Şoimaru, publicist şi maestru fotograf). Biblioteca Centrală a BM „B.P. Hasdeu” (director Savela Starciuc) a expus cărţi şi documente la tema ce s-a aflat în discuţie la Conferinţă.

Un interes deosebit au suscitat prezentările de carte (unele volume fiind de apariţie recentă):

– Dezmembrarea României. Anexarea de către URSS a Basarabiei, nordului Bucovinei şi ţinutului Herţa (studiu şi culegere de documente; Editura „Cartea Juridică”, Editura „Serebia”, Chişinău, 2015), de dr. Mihai Taşcă şi Wolfram Niess, coordonator – dr. Vasile Şoimaru;

            – „Operaţiunea română” din RASS Moldovenească în Marea Teroare stalinistă: 1937-1938 (Editura „Serebia”, Editura „Cartea Juridică”, Chişinău, 2014), de dr. Mihai Taşcă, coordonator – dr. Vasile Şoimaru;

            – Românii din jurul României. Monografie etnofotografică (Editura „Magic Print”, Oneşti, Editura „Serebia”, Chişinău, 2014) – de dr. Vasile Şoimaru;

– Cotul Donului 1942: eroism, jertfă, trădare (ediţia a doua, revăzută şi completată; Chişinău, 2013), de dr. Vasile Şoimaru (coordonator), Iosif Niculescu, Gheorghe Pârlea şi Roxana Iorgulescu-Bandrabur;

            – Scrisori către Stalin sau Spovedaniile celor ocupaţi (1947-1953) (Chişinău, 2014), de dr. Mariana Ţăranu.

Concluziile Conferinţei ştiinţifice internaţionale 75 de ani de la anexarea de către URSS a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa – 28 iunie 1940 au fost trase de către dr. Marian Zidaru, dr. Mihai Taşcă şi dr. Vasile Şoimaru. Scopul Conferinţei a fost atins: cei care au asistat şi au audiat comunicările au aflat în detalii cum au evoluat evenimentele în teritoriul dintre Prut şi Nistru (şi nu numai!) pe parcursul celor trei sferturi de veac de la săvîrşirea unei nedreptăţi strigătoare la cer. Vorbitorii au menţionat că nimic nu trebuie uitat din ceea ce a avut loc în istoria noastră zbuciumată, totul urmează a fi înmagazinat în memoria populară, în cărţi şi documente, cu atît mai mult trebuie să tragem învăţăminte de pe urma celor întîmplate, să fim uniţi ca niciodată, să răspundem afirmativ la apelurile fruntaşilor noştri în aşa fel ca astfel de evenimente nedorite pentru un popor întreg să nu se mai repete niciodată. A fost rostit şi promovat adevărul istoric prin dezbateri şi atitudini critice. Totodată, s-au stabilit nişte puncte de orientare a populaţiei în iureşul evenimentelor recente atît din Est, cît şi din Vest. S-a făcut mai multă claritate în unele chestiuni anterior tabu din istoriografia românească recentă.

S-a înscris perfect în contextul Conferinţei şi o emisiune din ciclul Istoria în mişcare – un serial de largă popularitate a Postului de Radio Vocea Basarabiei, moderat de publicistul Alecu Reniţă. La emisiune au participat istoricul prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu, magistratul Petre Dinescu, din Rîmnicu-Vîlcea, şi ziaristul Vlad Pohilă. În finalul emisiunii au intervenit unii ascultători care au expus impresii, evocări, opinii despre tragedia din 1940 şi efectele ei nefaste, pe care le resimţim şi astăzi.

Cu părere de rău, în sferele „de sus”, guvernante, atît de la Chişinău, cît şi de la Bucureşti nu se prea vorbeşte despre tragediile poporului care suferă decenii la rînd consecinţele unor pacte şi tratate strîmbe, dar iată că o mînă de entuziaşti, pe care i-am numit mai sus, au făcut minuni şi au adus în atenţia publicului o dată din calendarul nostru de evenimente tragice şi dezastruoase ce trebuie comemorată de toată suflarea românească cu cea mai mare luare aminte. Mai adăugăm că toate acestea s-au făcut fără vreun suport din partea statului. Bravo acestor entuziaşti şi slăvit fie poporul român că mai creşte fii vrednici de măreţia istoriei sale.

 

Valeriu RAȚĂ

 (Revista BiblioPolis, 2015, nr. 2, vol. 57;

volumul Alt portret din profil cultural

al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, Chișinău, 2016)

 

 

Versurile lui Grigore Vieru pe un CD excepţional

În ultimul timp, tot mai mulţi condeieri îşi lansează creaţiile nu numai în format tipărit, dar şi electronic. A devenit deja o tradiţie ca actorii-declamatori să-şi înregistreze pe CD-uri vocea citind texte literare (versuri, proză, eseuri) atît de scriitori clasici, cît şi de cei contemporani. În acelaşi context menţionăm că la Postul Naţional de Radio „Moldova”, în cadrul emisiunii Cărţi sonore, au fost lecturate opere de: Dimitrie Cantemir, Mihail Sadoveanu, Constantin Stere, Mircea Eliade, Ion Druţă, George Meniuc, Nicolae Dabija, Spiridon Vangheli, Nicolae Rusu, Aurelian Silvestru, Claudia Partole; Paul Valéry, Charles Dickens, James Joyce, Franz Kafka ş.a. Iar în colecţia de CD-uri de la BM „B.P. Hasdeu”, cei interesaţi pot audia: Dorul infinitului din noi (recital de poezie românească, lectura: Ninela Caranfil); Rugă (selecţie din Psalmii lui David, lectura: N. Caranfil); Totentanz sau Viaţa unei nopţi (roman de Claudia Partole, lectura: N. Caranfil); Pietre albe, pietre negre (versuri de Valeriu Matei, lectura: Nicolae Jelescu); Voci sau Dublul suicid din zona lacurilor (text: Vladimir Beşleagă); Vocale-portocale: cine-nvaţă o vocală, va primi o portocală (versuri melodice, text: Arcadie Suceveanu, muzică: Ada Zaporojanu); Colindăm cu Moş Crăciun (texte: Daria Radu, Ştefan Melnic, Arcadie Suceveanu; muzica: Daria Radu); Mi-i dor de bunicuţa (cîntece pentru copii de Ada Zaporojanu); Cîntece patriotice (autoare: Liuba-Drăgostiţa Bujor); Să iubeşti (cîntece pe texte de Ianoş Ţurcanu); Portativul cu pistrui (versuri de Radmila Popovici-Paraschiv, muzică: Marian Stârcea) ş.a.

Relatăm cu o deosebită plăcere că pe 11 februarie 2015, în Sala Mare de lectură a Bibliotecii Centrale a BM „B.P. Hasdeu”, s-a lansat un CD nou: Cîntare copilăriei. Cîntare limbii române – versuri de Grigore Vieru în lectura actriţei de la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” Ninela Caranfil, Artistă a Poporului, şi a doi copii, soră şi frate: Adelina Andrei (elevă în clasa a V-a, Liceul „Mircea Eliade”) şi Alexandru Andrei (elev în clasa a IV-a, Liceul „Miguel de Cervantes”). La deschiderea manifestării Mariana Harjevschi, directorul general al BM „B.P. Hasdeu”, a menţionat: „Dragi oameni ai culturii, colegi, prieteni, mult stimată dnă Raisa Vieru, prin evenimentul de azi, desfăşurat în această sală istorică a BM «B.P. Hasdeu», poezia vieriană – în interpretarea remarcabilă a actriţei de un talent distinct, Ninela Caranfil, completată de doi copii, Adelina şi Alexandru Andrei  – va căpăta un farmec deosebit. Grigore Vieru a fost, incontestabil, o voce de o expresivitate deosebită în poezia românească. I-am cunoscut poezia treptat: sînt din generaţia celor care au învăţat din cartea-abecedar Albinuţa (coautor Spiridon Vangheli, grafică Lică Sainciuc), cu o deosebită satisfacţie vizionam filmul Maria Mirabela (combinaţie a jocului viu al actorilor şi desenele animate, regizor Ion Popescu-Gopo), am fredonat în adolescenţă Dragă Otee (interpret Iurie Sadovnic-Orheianu), Eminescu (o melodie superbă interpretată de regretaţii Doina şi Ion Aldea-Teodorovici) ş.a. Valoarea, adevărul şi reprezentativitatea poeziei lui Grigore Vieru îi atribuie regretatului poet o prezenţă unică, o întîietate emblematică în literatura română din partea stîngă a Prutului. Astăzi ne bucurăm că sîntem împreună pentru a asculta versurile lui. Se datoreşte noului CD realizat de actriţa Ninela Caranfil, care a selectat din universul creaţiei vierene poeziile pentru copii şi cele consacrate limbii române. Această acţiune culturală de la biblioteca noastră nu este prima pentru distinsa actriţă. Tot  în această sală dna Ninela Caranfil şi-a lansat cărţile Tăcerea de pînă la Cuvînt, Nebănuita forţă a scenei, precum şi CD-urile Dorul infinitului din noi şi Rugă, care au avut o mare priză la public.”

CD-ul Cîntare copilăriei. Cîntare limbii române este o apreciere poetică şi o omenească atenţie acordată copilăriei, dar şi o pledoarie în favoarea limbii române, atît de vitregită pe meleagurile basarabene. Evenimentul la care au participat prieteni ai Bibliotecii de cele mai diferite vîrste, profesii şi ocupaţii, s-a încadrat perfect în şirul de manifestări desfăşurate cu ocazia aniversării a 80-a de la naşterea poetului Grigore Vieru. Moderatoarea acestei întîlniri de suflet, conf. univ. dr. Lidia Kulikovski, directorul Departamentului studii şi cercetări, s-a destăinuit că a fost copleşită de măiestria cu care actriţa Ninela Caranfil dialoghează (virtual!) şi cei doi copii – Adelina şi Alexandru Andrei. CD-ul Cîntare copilăriei. Cîntare limbii române a umplut un gol din sufletele noastre mereu dornice de frumos, de sublim. Grigore Vieru era cel mai bun, cel mai talentat, cel mai profund poet în spaţiul românesc dintre Prut şi Nistru. După plecarea lui la cele veşnice noi sîntem mai singuri… Dar opera lui e prezentă în cărţile editate periodic şi, în cele din urmă, iată, pe un CD. N. Caranfil a evoluat opera poetului şi a apărut ideea superbă de a înregistra unele poezii pentru copii şi despre limba română în format electronic. Apoi a găsit oamenii potriviţi s-o susţină financiar şi visul artistei a căpătat contururi reale.

„Grigore Vieru  a fost un poet sintetizat din cele mai bune calităţi ale noastre. El a cîntat patria, neamul, limba română, dar a scris şi despre durerea, speranţa, visul nostru de veacuri, sperînd că vom ajunge la un viitor luminos. Astăzi toată suflarea românească («de la Nistru pîn’ la Tisa») îl comemorează prin manifestări culturale, tipărirea operei poetului etc. Sînt stări de totală participare. Ai impresia că fiecare chişinăuian are o contribuţie aparte la ele. Ziua lui Gr. Vieru este ca o mobilizare totală: unii sînt organizatori, alţii simpli participanţi, ceilalţi scriu, publică, recitesc,  vorbesc despre Grigore Vieru, îşi deapănă amintirile, bibliotecile promovează opera, organizează concursuri literare, conferinţe, lansări de carte, recitaluri şi multe altele”, a spus L. Kulikovski, amintindu-ne şi un citat al scriitorului şi publicistului Valentin Marica: „S-a amestecat cu credinţa în limba română, cu ideatica şi filosofia folclorului, cu soarele care nu poate răsări fără pămînt, cu norocul de a se simţi arbore, cu umbletul celest al mamei şi al patriei, dureros vieţuind în istorie.” Drept ilustraţie la cele spuse mai sus au servit versurile: „M-am amestecat cu viaţa / Ca noaptea cu dimineaţa.  / M-am amestecat cu Cîntul / Ca mormîntul cu pămîntul. / M-am amestecat cu dorul / Ca sîngele cu izvorul. / M-am amestecat cu tine / Ca ce-aşteaptă cu ce vine.”

Creaţia lui Gr. Vieru este pornită din adîncul sufletului, a menţionat scriitorul şi jurnalistul Vlad Pohilă, redactor-şef al revistei de biblioteconomie, ştiinţe ale informării şi de cultură BiblioPolis. Dînsul a reiterat că astăzi aducem un dublu omagiu: şi sensibilităţii regretatului poet, şi activităţii teatrale a actriţei Ninela Caranfil, care s-au unit, iată, pe acest CD într-un mod excepţional. Gr. Vieru a creat valori perene, a cîntat mama, femeia, limba română, iar Ninela Caranfil, actriţă de un specific deosebit în arta teatrală, a excelat în peste o sută de roluri jucate în teatrele din stînga şi din dreapta Prutului. Pe artistă  o caracterizează curajul şi demnitatea, deoarece este gata oricînd să lupte pînă în pînzele albe pentru dreptate şi adevăr.

Chiril Lucinschi, deputat în Parlamentul RM, a mulţumit protagonistei pentru invitaţie şi a mărturisit unele date din istoricul apariţiei noului CD care se lansează. De asemenea, Ch. Lucinschi şi-a amintit cum treptat, cu trecerea anilor, a făcut cunoştinţă cu poezia lui Gr. Vieru. Dumnealui a mai comunicat că îi place ceea ce face N. Caranfil, care este o actriţă plină de energie şi trebuie să-şi continue realizarea planurilor sale.

Liliana Nicolaescu-Onofrei, viceministru al Educaţiei, a relatat că N. Caranfil continuă bunele practici de a înregistra creaţia celor mai valoroşi scriitori de la noi. CD-ul este foarte bun şi trebuie să devină cunoscut tuturor celor care se interesează de creaţia lui Gr. Vieru. Ministerele de resort trebuie să cumpere această lucrare a actriţei pentru a-i da posibilitate actriţei să poată crea altele noi.

Poetul, prozatorul şi publicistul Nicolae Dabija, redactorul-şef al săptămînalului Literatura şi arta, coleg de liceu, la Cimişlia, al protagonistei, a relatat că puţini actori pot recita poezii aşa cum o face N. Caranfil, punînd accentul pe sens („poezia trebuie trăită, pe alocuri şoptită, nu trebuie strigată cu glas tare”). Poetul a depănat amintiri din anii ’80-’90 ai secolului trecut, despre participarea la diverse festivaluri, întîlniri cu cititorii din R. Moldova şi din România, despre situaţia grea în care au nimerit atunci oamenii de creaţie, cînd se spunea că nu avem nevoie de literatură, teatru, cinematografie – de cultură, în genere. E salutabil faptul că N. Caranfil s-a apropiat mai mult de creaţia lui Gr. Vieru, oferindu-ne un CD care va dăinui în timp.

Valentin Delinschi, Artist  Emerit, poet, compozitor, scenarist, actor la Teatrul Naţional „Satiricus – Ion Luca Caragiale” din Chişinău, originar şi el din or. Cimişlia, e de părerea că N. Caranfil ne-a oferit un examen de vorbire scenică pe versurile lui Gr. Vieru. Publicul a ascultat cu multă plăcere o poezie, dedicată marelui poet – Scrisoare lui Grigore Vieru –, în interpretarea actorului.

Petre Neamţu, director artistic şi prim-dirijor al Orchestrei de muzică populară „Folclor” a Filarmonicii Naţionale „Serghei Lunchevici”, a relatat că l-a cunoscut îndeaproape pe Gr. Vieru, i-a trecut pe note multe versuri. Totodată, dînsul a menţionat că N. Caranfil este o mare artistă, o persoană cu demnitate şi verticalitate, apreciată pentru comportamentul specific, căci spune imediat adevărul gol-goluţ, fără menajamente. Aşa CD-uri trebuie să mai apară – e altfel cînd poezia e ascultată…

Profesoara de limba şi literatura română la Liceul Teoretic „Gaudeamus” Alexandra Tănase, conducătoarea Salonului de lectură Ceaiul de la ora 16, de la Filiala „Transilvania”, a relatat că a aşteptat ca ziua de naştere a regretatului poet să se marcheze mai amplu, poate trebuia să se iniţieze un festival de poezie… Dar N. Caranfil, actriţa pe care o ascultă fiecare copil şi vîrstnic şi care a fost în cîteva rînduri invitata de onoare a Salonului de lectură („ne leagă o prietenie de suflet, a recitat o oră întreagă, copiii se minunau de rostirea perfectă a cuvintelor, de memoria excelentă”), ne-a bucurat extrem de mult cu acest CD – Cîntare copilăriei. Cîntare limbii române. Elevul clasei a VIII-a Cristi Olaru, a dat citire unui eseu despre viaţa şi activitatea N. Caranfil.

Scriitorii Iulian Filip şi Andrei Burac au scos în evidenţă vigoarea şi neastîmpărul în domeniul creaţiei al actriţei N. Caranfil, care poate realiza recitaluri interminabile. Pe acest CD munca dumneaei este adusă la cunoştinţa tuturor iubitorilor de arta rostirii cuvîntului. Gr. Vieru a devenit mai aproape de copii…

Ludmila Scalnâi, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, a relatat că o cunoaşte de-o viaţă pe N. Caranfil – e actriţă minunată, patriotă, iar poetul de excepţie Grigore Vieru a fost şi un mare prieten al copiilor. Avem un mare noroc că destinul ne-a dăruit un poet ca Gr. Vieru. Întîlnirea de astăzi este nemaipomenită, inclusiv prin prezenţa la manifestare a numeroşi oameni politici, savanţi, scriitori, artişti, profesori, liceeni, bibliotecari etc., iar CD-ul – un omagiu excelent distinsului poet-cîntăreţ al copilăriei.

Claudia Pătrînac, actriţă şi profesoară, a menţionat că pentru Gr. Vieru copiii erau ca o comoară, erau mai presus de orice… De aceea, cu ambii săi elevi – cu Adelina şi Alexandru Andrei – va continua să pună în valoare creaţiile poetului nostru drag. Actriţa şi discipolii dumneaei au recitat din versurile splendide ale lui Gr. Vieru.

Evenimentul a fost întregit de expoziţiile de carte cu genericul Grigore Vieru – sufletul nestins al poeziei rădăcinilor (realizată de Serviciul furnizare a documentelor, şef Elena Şendrea, şi Serviciul animaţii culturale, şef Maria Bivol) şi de pictură – Valori vierene în creaţia lui Mihai şi Virginia Mireanu, prezentată de criticul de artă Eleonora Sâtnic. Ambii artişti plastici au o tangenţă indirectă cu creaţia lui Gr. Vieru, mai ales, cu culoarea verde de pe pînzele lor. Poetul avea o atracţie magnetică pentru verde: „Pleacă-mi fruntea spre ele / Dulce vetre / Cu ochi în rouă / Un verde ne vede” sau: „Mi-e dor de iarba crudă, / A ochilor tăi verzi.” Se pare că pentru Gr. Vieru aceasta a fost culoarea speranţei, cum, de altfel, este şi pentru noi, ceilalţi.

Le-a felicitat, cu ocazia editării şi lansării CD-ului, pe actriţa N. Caranfil şi pe R. Vieru, care a asistat la această manifestare, naistul Vasile Iovu. Cadoul lui – dedicat realizatorilor –  a fost interpretarea la „flautul lui Pan”, a romanţei Mi-e dor de ochii tăi adînci.

Raisa Vieru, soţia regretatului poet, şi-a exprimat bucuria pentru lansarea CD-ului dedicat copilăriei şi limbii române („primul de acest fel”). Au bucurat-o pe fosta profesoară universitară şi luările de cuvînt ale personalităţilor care au vorbit elogios despre cel mai citit şi mai cunoscut poet din Basarabia. Mulţumind celor prezenţi pentru atenţia acordată lui Gr. Vieru, dumneaei a invitat toţi doritorii să participe şi la alte manifestări culturale dedicate poetului, care se vor desfăşura în zilele următoare.

Aceeaşi bucurie a umplut sufletul şi actriţei Ninela Caranfil, care a recunoscut că a asistat la o întîlnire cu universul creaţiei poetului Gr. Vieru: „Îngerii l-au luat în Ceruri ca să-l apere, fiindcă noi nu am fost în stare, iar astăzi ne-a învrednicit Dumnezeu să ne întîlnim şi să comunicăm.” Artista s-a destăinuit că acest CD a fost în planul ei de lucru de mult timp, dar abia acum a reuşit să-l editeze. Astfel, prezentînd versurile lui Gr. Vieru – unui public mai larg, într-o frumoasă rostire românească – speră că pune la dispoziţie un instrument de învăţare şi delectare pentru copiii atît din Republica Moldova, cît şi din România. „Acum îmi pare că a fost uşor, dar, de fapt, a fost greu… Frumuseţea se răzbună împotriva urîtului”, a mărturisit actriţa.

N. Caranfil a mulţumit vorbitorilor pentru cuvintele frumoase adresate personal, dar mai mult pentru cele adresate poetului Gr. Vieru. Nu în ultimul rînd, mulţumiri au fost adresate şi sponsorilor acestui CD, ce ţine de fiinţa noastră, urmate de urările de sănătate şi de succes în afacerile pe care le au.

Remarcabila actriţă a îndemnat pe cei din sală să fie mai buni, mai cinstiţi, mai optimişti, să iubească mereu patria, limba, istoria, cultura noastră. „Grigore Vieru, te iubim şi îţi mulţumim!” – acestea au fost cuvintele de încheiere ale Ninelei Caranfil la manifestarea de la Biblioteca Centrală a BM „B.P. Hasdeu”.

 

 

Valeriu RAȚĂ

 (Revista BiblioPolis, 2015, nr. 1, vol. 56;

volumul Alt portret din profil cultural

al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, Chișinău, 2016)

 

Mariana Harjevschi – protagonista Clubului de elită „Impresii din viaţă şi cărţi”

În anul 2013, sub conducerea Svetlanei Vizitiu, şef oficiu în Departamentul dezvoltare şi comunicare, la BM „B.P. Hasdeu” a fost fondat Clubul de elită „Impresii din viaţă şi cărţi” (https://fileviatasicarti.wordpress.com), la care sînt invitate diferite persoane cu autoritate şi prestigiu din Republica Moldova, pentru a-şi destăinui impresiile din viaţă şi a discuta despre lecturile sale preferate. „Doar comunicînd, doar stînd împreună la o masă faţă în faţă, poţi înfrunta vulnerabilitatea, poţi deveni puternic. Nu contează funcţia, vîrsta, studiile sau alte criterii… Fiecare are experienţa şi impresiile sale de viaţă, pasiunile sau cărţile care l-au marcat… Singura cale mai mult sau mai puţin eficientă e să vezi, să descoperi bunătatea şi… să te agăţi de ea. Iată că de acest fir este necesar să tragem, iar alte chestii să le ignorăm. Ca de exemplu, apartenenţa politică. Nu împărţim oamenii pe criterii de rudenie sau de partid: contează valorile moral-culturale, cele educative şi tradiţionale… Avem nevoie de oameni uniţi, scopul cărora ar deveni binefacerea pentru semenii tăi. Oportunităţile ar trebui să ne adune mereu împreună, să nu ne dezbine. Iubirea nu este doar un sentiment, ea este o acţiune. Deci, nu contează cu ce viteză mergi spre scopul tău, important e să nu te opreşti!” – aceasta este opinia diriguitoarei clubului de elită, care pe parcursul anilor a avut ocazia să-i invite să participe la un dialog de suflet pe: Lidia Kulikovski (directorul Departamentului studii şi cercetări de la BM „B.P. Hasdeu”); Tatiana Potîng (prim-viceministru al Guvernului Republicii Moldova, viceministru al educaţiei, asistent universitar la Catedra de literatura română şi universală, Universitatea de Stat „Alecu Russo”, Bălţi); Gutiera Prodan (telejurnalistă, artist plastic); Violeta Gaşiţoi (avocată); Ludmila Popovici (director executiv al Centrului de reabilitare a victimelor torturii „Memoria”); Veaceslav Balacci (blogger); Andrei Covrig (colonel, participant la acţiunile militare de la Nistru din 1991-1992); Tamara Curtescu-Marinciuc (şefa Secţiei management preuniversitar a Direcţiei generale educaţie, tineret şi sport a Consiliului Municipal Chişinău); Iulia Pancu (vicepreşedinte al raionului Ungheni, şefa Direcţiei generale de învăţămînt, tineret şi sport,  Ungheni); Elvira Cemortan-Voloşin (artist plastic, preşedinta Centrului cultural „Artelit”); Vlad Mircos (compozitor); Ludmila Steţco (femeie de afaceri); Inga Albu (avocată); Elena Vorotneac  (purtătoarea de cuvînt a Directorului general al DGETS a Primăriei Chişinău, vicepreşedintă a Uniunii Naţionale a Studenţilor şi Tineretului din Moldova, jurnalistă la ziarul Făclia); Anatol Lupu (compozitor şi cantautor); Emilia Plugaru (scriitoare); Diana Zlatan-Ciugureanu (jurnalistă, poetă şi cantautoare); Lucia Argint-Căldare (doctor în istorie, profesoară de istorie şi educaţie civică la Liceul Teoretic „Gheorghe Asachi” din Chişinău); şi alţii.

La şedinţa Clubului de elită „Impresii din viaţă şi cărţi”

            Pe 9 februarie 2014, protagonistă a Clubului de elită „Impresii din viaţă şi cărţi” a fost nimeni altcineva decît… directorul general al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” dna Mariana Harjevschi. Ca moderatoare s-a prestat dna conf. univ. dr. Lidia Kulikovski, care, văzînd cîtă lume – multă şi bună! – s-a adunat în Sala Mare de lectură a Bibliotecii Centrale, a exclamat cu un sentiment de bucurie: „Această atmosferă ne mobilizează!” L. Kulikovski a mărturisit că urmăreşte evoluţia ca profesionist a actualului director general al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” dna Mariana Harjevschi  mai mult de 15 ani, de cînd a cunoscut-o, în anul doi la facultate. Intuiţia feminină i-a sugerat să o angajeze la serviciu la BM, inclusiv pentru că are numele Harjevschi (amintim în acest context că prima directoare a bibliotecii publice chişinăuiene – de la deschiderea ei în 1877 pînă în 1917 – a fost Daria Harjevschi). Încă atunci şi-a zis: „Ea trebuie să fie directorul BM.” Premoniţia dumneaei s-a adeverit. O vede astăzi într-o transformare uimitoare şi extraordinară. Ulterior i-a fost încredinţată Biblioteca Publică de Drept ca în vara anului 2013 să preia conducerea Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”. E semnificativ faptul că se ţine de realizarea Testamentului (după cum a promis!), pe care l-a citit în faţa întregului colectiv cu ocazia investirii sale în funcţie (a se vedea revista BiblioPolis, 2013, nr. 2, vol. 48, p. 76).

Dna Mariana Harjevschi în această zi s-a aflat la un moment de destăinuire a adevărului, a experienţei dumneaei de la o simplă bibliotecară pînă la cea de administrator al celei mai mari şi mai ramificate biblioteci din capitala noastră – oraşul Chişinău. A fost o lecţie despre o viaţă a unei personalităţi bine cunoscută în Republica Moldova, în România, dar şi în domeniul profesat din multe alte ţări. Trebuie de la început să spunem că M. Harjevschi este persoana care se dedică integral unei specialităţi rare, dar nobile – cea de bibliotecar.

Povestea vieţii sale M. Harjevschi a început-o chiar din anii de copilărie, apoi şi-a adus aminte de adolescenţă, de anii de studii la facultate, şi, în mod special, a subliniat ceea ce a determinat-o să îmbrăţişeze această profesie, care şi pînă în momentul actual o fascinează şi o face să-şi continue experienţa profesională.

Din cele relatate de protagonista noastră, cei care au ascultat-o cu atenţie în sală – bibliotecari, profesori, studenţi – au aflat că Mariana Harjevschi s-a născut pe 15 februarie 1977 în or. Hînceşti. Copilăria şi-a petrecut-o în satul Mereşeni din acelaşi raion.  Satul, atestat la 1621, este de o frumuseţe rară, situat la circa 50 km de Chişinău. El este înconjurat de o pădure seculară, iar în apropiere coteşte spre sud rîul Sărata. Şi mai este baştina unor personalităţi ca: Gleb Ciaicovschi-Mereşanu (1919-2000) – muzicolog, folclorist, regizor, unul dintre iniţiatorii Festivalului internaţional de muzică Mărţişor; Eugen Sobor (1942) – fost ministru al culturii din RSSM, ex-preşedinte al Uniunii Cineaştilor din RM; Svetlana Popova (1966) – singura femeie-dirijor de orchestră la Teatrul de Operă şi Balet; Stela Brânzilă – scriitoare, stabilită la Londra, Marea Britanie.

Străbunicii ei de pe tată şi de pe mamă s-au stabilit pe meleagurile lăpuşnene la sfîrşitul secolului al XIX-lea. Bunicul Boris Harjevschi, născut în s. Pojorăni din apropierea  Ialovenilor, fiind absolvent al Şcolii Agricole din Cricova, a activat la început ca învăţător la şcoala din sat, ulterior a fost director de şcoală şi, într-un tîrziu, a revenit la specialitatea sa de zootehnician. Bunica Claudia Orlova, absolventă a Şcolii Pedagogice din Călăraşi, timp de 40 de ani a lucrat învăţătoare la şcoala primară din sat, o elevă a dumneaei a fost şi Mariana, căreia i-a altoit pentru toată viaţa dragostea pentru lectură şi i-a insuflat ideea că permanent trebuie să viseze, să aspire, să tindă către ceva. Tatăl – Victor Harjevschi – a muncit în or. Hînceşti, la uzina „Luci”, ca electrician. Mama, Liuba Harjevschi, născută în s. Văsieni, r-nul Ialoveni, absolventă a Universităţii Tehnice a Moldovei, a lucrat în laboratorul Fabricii de vin din localitate, ulterior ca tehnolog. Actualmente ambii părinţi sînt pensionari. În familie au crescut trei copii: Mariana (fiind cea mai mare) şi doi fraţi – Vlad şi Vitalie. Dorul de casa părintească o atrage pe M. Harjevschi foarte des, cînd are posibilitate revine cu drag, pe un scurt timp, la locurile natale să se întîlnească cu mama, tata, rudele şi cu cei pe care i-a cunoscut cîndva.

Absolvind gimnaziul din Mereşeni, M. Harjevschi şi-a continuat studiile la Liceul nr. 1, pe atunci, din or. Hînceşti.  Locurile, unde şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa, i-au lăsat în amintire multe clipe frumoase şi de neuitat. A fost un timp fără griji şi îngrădiri, fără restrîngeri de tot felul. Probabil, nu îşi va uita niciodată locul de unde şi-a luat zborul în lume. A fost, în general, un copil cuminte – cel puţin aşa se crede –, poate doar uneori mai ambiţioasă. Pleca deseori în vizită la verişorii săi, juca şah, dame, făcea diverse construcţii sau, pur şi simplu, se dădea cu alţi copii în scrînciob. Cu unii colegi de şcoală ţine legătura, fie mai strîns, fie doar la micile întîlniri cu ocazia Hramului din sat ori la sărbătorile de Paşti. Cu unii în prezent locuieşte în vecinătate, cu alţii se vede des la serviciu. Mulţi au îmbrăţişat diverse profesii şi e greu să ţii legătura.

Oricine îşi doreşte să aibă o profesie aproape de sufletul şi caracterul său. Pentru unii, sfatul celor apropiaţi contează foarte mult. Nici în cazul M. Harjevschi nu a fost o excepţie. În 1992, după absolvirea liceului, dorea să studieze o limbă străină (de exemplu, engleza, care îi plăcea mult, dar mai şi era în vogă pe atunci). Însă nu a fost să se întîmple aşa. Deoarece, tatăl insista să facă Facultatea de Drept, iar mama îi propunea cu aceeaşi insistenţă pe cea de biblioteconomie. Ca un copil cuminte, a mers pe mîna mamei, care a convins-o prin argumente că este o profesie liniştită şi cu multe avantaje, printre care se numără cel de a fi permanent la curent cu toate ştirile şi noutăţile din diverse domenii ale artei şi ştiinţei contemporane. În plus, unul dintre motive era că o soră a mamei lucra ca bibliotecară la Biblioteca Naţională a RM şi mereu elogia această profesie, apoi şi una dintre verişoare o sfătuia, căci activa chiar în reţeaua Bibliotecii Municipale – la Filiala „Iţic Mangher”.

Au urmat cinci ani de facultate la Universitatea de Stat din Moldova, timp în care oscila între a fi sau a nu fi, să-şi facă sau nu studiile. Şi aceasta pentru că cei din jur încercau să-i inducă ideea că această specialitate nu are viitor. Cei care au convins-o să rămînă să-şi continue facultatea au fost, desigur, profesorii care, prin excelenţa predării, au reuşit să-i insufle devotament şi un sentiment de afecţiune faţă de profesia de bibliotecar. Iar primul prilej de fidelitate, pentru care a decis să rămînă pînă la absolvire, a fost bursa din anul trei pentru un stagiu la Universitatea „La Sapienza” din Roma. Acolo a reuşit să vadă primele biblioteci moderne, pe care şi le imagina ascultînd prelegerile la orele de biblioteconomie. Astfel de biblioteci dorea, fireşte, să vadă, într-un viitor apropiat, şi la Chişinău. Acel stagiu a avut un adevărat impact profesional asupra M. Harjevschi – o singură lună de primăvară, petrecută în mediul academic din Italia, bibliotecile universitare şi cele publice vizitate au transformat-o, i-au adunat toate argumentele în favoarea anume a profesii de bibliotecar, pe care o va îndrăgi pentru totdeauna. Curajul de a spune că este bibliotecară s-a dovedit net superior tuturor argumentelor celor care încercau să-i dovedească contrariul. Astfel, putem spune că dorinţa mamei de a-şi vedea fiica bibliotecară s-a împlinit. Se vede că a fost o intuiţie profund maternă. Dar, credem, că o parte din „vină” a avut-o şi vocea internă a sufletului unei tinere entuziasmate şi plină de planuri constructive.

Mariana Harjevschi cu părinţii şi fraţii. Chişinău, 2013

            Revenind în ţară, a fost invitată, de dna Lidia Kulikovski, directorul general de atunci al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, să activeze în perioada de vară la această bibliotecă. S-a bucurat nespus de mult că o tînără ca ea, care avea înainte încă multe semestre de studiu, a fost luată în seamă pentru a-şi demonstra capacităţile de specialist în domeniu. Deşi nu avea încă în mînă diploma de absolvire, simţea că îi place ceea ce face, că se simte împlinită din punct de vedere profesional, crezînd că şi-a atins unul dintre scopurile spre care tindeau toţi tinerii – să fie studenţi şi, totodată, să aibă un serviciu ca să se ţină bine pe picioare.

Se cunosc istorii extraordinare despre oameni care, înainte de a deveni celebri, şi-au scris pe hîrtie visurile. M. Harjevschi a povestit cazul actorului canadian de film Jim Carrey, care, în drum spre Hollywood, şi-a semnat un cec de 10 milioane de dolari. Motivul – „pentru serviciile prestate”. Ani de zile a purtat cecul asupra sa şi, în sfîrşit, a fost plătit cu exact o asemenea sumă pentru un film, adică „pentru serviciile prestate”. Protagonista noastră, la fel, avea dorinţele şi visele sale, dar le purta… în minte. Încerca să facă faţă şi la facultate, şi la serviciu, termenul căruia a fost prelungit. Îşi onora sarcinile cu responsabilitate, citea mult, îndeosebi, literatură de specialitate. Îi plăcea atmosfera ce se crea în jurul ei şi de acum nu se simţea jenată cînd afirma că face studii biblioteconomice, ceea ce nu se observa la unii colegi de facultate sau chiar de serviciu.

Desigur, găsea timp şi pentru a viziona un film bun, şi pentru a se distra cu prietenii. Dar Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” a fost şi continua a fi în viaţa ei instituţia în care îşi aducea contribuţia zi de zi – fie implicîndu-se în organizarea unui eveniment, fie scriind articole pentru  publicaţiile de specialitate. Cu alte cuvinte, era şcolită din mers – uneori criticată, dar, în general, apreciată şi avansată. Totodată, fiind o fire creativă, pertinentă, avea nevoie de libertate. Şi a căpătat-o – conducerea bibliotecii i-a susţinut un şir de iniţiative înnoitoare. Astfel, BM i-a devenit o a doua şcoală.

Cu timpul, M. Harjevschi a înţeles (sau cel puţin aşa i-a demonstrat profesia aleasă) că… în viaţă nu este nimic întîmplător. Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, în cei 138 de ani de existenţă, a avut mai mulţi directori. Cea mai tînără, dar şi cea mai longevivă la cîrma instituţiei, a fost Daria Harjevschi: a fost numită în funcţie la vîrsta de 22 de ani şi s-a aflat în fruntea bibliotecii tocmai 40 de ani, din 1877 pînă în 1917. Nu e deloc întîmplător faptul că M. Harjevschi a început să se intereseze tot mai mult de această neobişnuită bibliotecară. Era curioasă să afle dacă există vreo legătură de rudenie între ele – de altfel, şi colegii o tot întrebau despre aceasta. Fiind în anul doi de studii s-a decis să scrie – sub coordonarea renumitului bibliolog Ion Madan – teza de an despre viaţa şi activitatea Dariei Harjevschi. Cu părere de rău, răspunsul aşteptat nu l-a găsit nici pînă astăzi, deoarece străbunii Dariei nu sînt originari din Republica Moldova, iar dosarele de arhivă nu îi oferă mai multe detalii. Firul care le uneşte este că străbunii lor au venit în Basarabia din regiunea Cernăuţi, actualmente în componenţa Ucrainei.

Viitorul pe care şi-l construia era oferit de BM „B.P. Hasdeu”, care s-a dovedit a fi şi instituţia ce îi crea destinul. Dorinţa de a studia, de a cunoaşte, de a vorbi limba engleză, desigur, o urmărea, după cum am mai spus, de demult. Astfel, în paralel cu orele de bază, a început să frecventeze cursurile de limba engleză. Realiza, apoi, că este necesar să cunoască şi calculatorul… De aceea, rămînea după orele de program la BM ca să înveţe şi să utilizeze această minune a secolului tehnologiilor şi informaticii. Responsabilitatea, care era şi este o condiţie sine qua non la BM „B.P. Hasdeu”, o obliga să facă orice lucru bine, să implementeze inovaţii, să dezvolte la cititori interesul de lectură şi de a învăţa permanent şi multe altele. Trebuie să recunoaştem că acest deziderat în mare măsură i-a reuşit.

În anul de absolvire a Facultăţii de biblioteconomie a redactat teza de licenţă cu tema: Sistemul naţional automatizat de biblioteci: realizări şi perspective (conducător ştiinţific: Liubov Karnaev). Apoi, în 1999-2001, este masterandă la USM, tema de cercetare fiind Comunicarea electronică în biblioteci (conducător ştiinţific: dr. Maria Ciocanu). În anii următori obţine burse de participare la şcoli de vară peste hotare (Budapesta, Istanbul ş.a.), ia parte la diverse activităţi în cadrul altor biblioteci din ţară, inclusiv conferinţe universitare ale studenţilor.

Vom aminti şi faptul că, în anul 2000, directorul general, dna Lidia Kulikovski, i-a încredinţat redactarea a două proiecte, despre al căror conţinut s-a discutat şi anterior la unele şedinţe. Era vorba despre crearea Centrului de Informare Economic şi a Bibliotecii Publice de Drept (la cel de-al doilea proiect ţinea cel mai mult). Ulterior ambele proiecte au fost acceptate spre a fi puse în practică şi de Consiliul de administraţie al BM, şi de Fundaţia „Soros-Moldova”, care urma să le finanţeze.

La scurt timp după aceasta a fost numită coordonatoare de proiect pentru Biblioteca Publică de Drept. Deci, nu s-a întîmplat nimic deosebit, nimic întîmplător – pur şi simplu, s-a realizat dorinţa de cîndva a tatălui ei de a-şi vedea fiica mai aproape de jurisprudenţă. Nimic nu a fost uşor, ceea ce îi lipsea nu erau cunoştinţele de management al unei biblioteci de drept, ci experienţa practică. Dar, odată ce fusese implicată în proiectarea nemijlocită a bibliotecii, nu s-a lăsat bătută. De la oferirea unor idei privind mobila pentru bibliotecă şi organizarea tenderului de procurare a echipamentului, pînă la achiziţia de carte şi abonarea la bazele de date, M. Harjevschi, împreună cu noua echipă pe care o formase, a reuşit într-un an să deschidă o bibliotecă specializată de drept, administrînd un buget de 200 mii de dolari. Pentru a înţelege mai bine specificul unei biblioteci specializate a urmat – împreună cu colaboratorii filialei – un şir de seminare peste hotare (Budapesta, Moscova ş.a.). Proiectul, preconizat pentru trei ani, a fost extins la opt ani. Cel mai dificil a fost crearea Bibliotecii Publice de Drept în sensul unei biblioteci publice deschise pentru întreaga comunitate şi, în acelaşi rînd, a unei biblioteci specializate, avînd menirea de a servi un grup-ţintă de utilizatori. Prin multiplele sarcini pe care le realiza era că biblioteca devenea una de tip universitar. De aceea, împreună cu echipa, a început implementarea managementului proiectelor. Prin oferirea lecţiilor publice pe diverse tematici juridice cetăţenilor (proiecte finanţate de Ambasada Norvegiei în România, de PNUD), abonarea la bazele de date pentru practicienii din domeniul juridic (Ambasada SUA, Fundaţia „Soros-Moldova”), iar apoi şi prin stabilirea parteneriatului cu Primăria Municipiului Chişinău şi crearea unei baze de date retrospective Monitorul de Chişinău, ce include deciziile Consiliului Municipal şi dispoziţiile primarului de Chişinău, a reuşit să aducă biblioteca aproape de fiecare membru al comunităţii. Ceea ce a încurajat-o de fiecare dată în iniţiativele ei neordinare a fost susţinerea colegilor de serviciu, cărora le este mereu recunoscătoare.

Deja fiind director al Bibliotecii Publice de Drept, M. Harjevschi nu putea să renunţe la un vis – cel de a studia în Statele Unite. Depusese dosarul fiind studentă în ultimul an de studiu, apoi şi în primii ani de serviciu ca specialist în domeniu, dar norocul i-a surîs abia în 2004, cînd a obţinut o bursă non-degree. A plecat să-şi realizeze stagiul într-un mediu de profesionişti la Universitatea Indiana din or. Bloomington, urmînd practica la Biblioteca de Drept a Congresului SUA. Experienţa a fost una excepţională.

Desigur, mediul american este unul care inspiră, iar ceea ce a văzut acolo s-a transformat, la revenirea acasă, în… mici „teme de acasă”: proiecte realizate atît în cadrul bibliotecii, cît şi prin implicarea (deseori pe post de voluntară!) în alte organizaţii nonguvernamentale – Asociaţia Absolvenţilor programelor SUA (membră a Boardului), Asociaţia Bibliotecarului (secretară, preşedintă a secţiilor de relaţii internaţionale şi de fundrising) şi Fundaţia Electronic Information for Libraries (EIFL IP).

Totodată, expusă la mediul internaţional şi interacţionînd cu diverşi experţi în domeniu, precum şi bibliotecari, dreptul de autor a devenit pentru M. Harjevschi un subiect de mare interes. De aceea, a fost nominalizată în Comisia pentru dreptul de autor şi probleme juridice din cadrul IFLA (Copyright and Legal Matters Committee – IFLA, CLM), mandat pe care l-a onorat din 2009 pînă în 2013. Poziţia de membru al unei comisii din cadrul IFLA, cu certitudine, a fost nu numai o onoare personală, dar şi a instituţiei pe care o reprezenta. Trebuie să adăugăm că a fost şi o obligaţie pe care şi-a asumat-o pe cont propriu (era specific pentru republica noastră), căutînd surse financiare din exteriorul bibliotecii de a fi prezentă la şedinţele comisiei care, de regulă, se întruneau în perioada conferinţelor IFLA. Perioada între conferinţe – participarea fie online, fie comunicînd prin liste de distribuţii la diverse discuţii, dezbateri ale IFLA – i-a servit mereu o provocare de a cunoaşte ce se întîmplă în mediul profesional.

Pe 29 noiembrie 2012 M. Harjevschi a fost aleasă – în cadrul Congresului al VII-lea al ABRM – în funcţia de preşedinte al Asociaţiei Bibliotecarilor din Republica Moldova, iar 3 iunie din anul următor a constituit un alt moment de cotitură în cariera dumneaei: şi-a asumat rolul ca, în noua funcţie de director general al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, să-i menţină poziţia de lider în Sistemul Naţional de Biblioteci. Iată că prin destinul profesional, convinsă în succesele sale, M. Harjevschi s-a identificat cu tot ceea ce fac împreună colaboratorii-bibliotecari pentru a ridica la un nivel mai înalt viaţa culturală atît a chişinăuienilor, cît şi a tuturor cetăţenilor din Republica Moldova.

Ultima treaptă din cariera sa pe care a urcat M. Harjevschi în anul trecut, pe 21 noiembrie 2014, a fost susţinerea tezei de doctorat cu tema Evoluţia politicilor în Sistemul Naţional al Bibliotecilor din Republica Moldova (conducător ştiinţific: dr. hab. Nelly Ţurcan). A fost o cale dificilă şi îndelungată spre acest deziderat, dar a avut o finalitate reuşită.

E adevărat că atît bibliotecile de acasă, cît pe cele din străinătate pe care le-a vizitat au inspirat-o să realizeze multe lucruri frumoase. Care sînt acele biblioteci ce au copleşit-o peste măsură de mult? Din spusele dumneaei am aflat că sînt următoarele: Biblioteca Publică din Salt Lake City, Utah, SUA (o instituţie urbană cu cinci niveluri, avînd structură curbată din sticlă, cu săli de lectură, computere, galerii de artă, grădini interioare, havuzuri, spaţii pentru diverse evenimente mondene, inclusiv pentru nunţi); Biblioteca Hunt, Universitatea Tehnică din Carolina de Nord, SUA (deschisă în ianuarie 2013, această bibliotecă integrează perfect tehnologia cu un vast spaţiu pentru studii şi cercetări pline de provocări intelectuale, făcute cu o deosebită inspiraţie, lumină naturală şi caracteristici trainice, devenind o destinaţie pentru mii de vizitatori, care doresc să vadă şi să trăiască experienţa vizitei unei biblioteci a viitorului); Biblioteca Atelier Urban, situată chiar în inima oraşului Helsinki, Finlanda (are trei niveluri şi este un spaţiu pentru factorii de decizie, cu 3D printing, staţie de lucru grafică, tăietor autocolant, staţie de editare video, cuvintele-cheie: egalitate, creativitate, multidimensionalitate) ş.a.

M. Harjevschi a răspuns cu amabilitate la întrebările celor prezenţi în sală, printre care au fost Elena Dabija, directorul Centrului Academic Internaţional Eminescu; Parascovia Onciu, directorul Filialei „Transilvania”; Svetlana Vizitiu, conducătoarea Clubului de elită „Impresii din viaţă şi cărţi”, ş.a.

Conf. univ. dr. hab. Nelly Ţurcan, Catedra de Biblioteconomie şi Asistenţă Informaţională, USM, a menţionat că povestea vieţii şi activităţii dr. în ştiinţe ale comunicării Mariana Harjevschi este un exemplu demn de urmat pentru tînăra generaţie de specialişti în domeniul pe care l-au îmbrăţişat. Putem spune – şi nu vom da greş – că protagonista acestei întîlniri de suflet se identifică perfect cu biblioteca şi cu cei care o întreţin, o dezvoltă şi o elogiază – cu bibliotecarii. Drept confirmare a celor spuse mai sus Vitalie Răileanu, critic literar şi poet, directorul Filialei „Onisifor Ghibu”, şi Valeriu Raţă, secretar al revistei BiblioPolis, au dat citire unor versuri inspirate, ce completează portretul unei profesioniste, care este Mariana Harjevschi (le prezentăm mai jos ca ilustraţii verbale ce întăresc afirmaţiile noastre).

Elena Butucel, prim-director adjunct al BM „B.P. Hasdeu”, a mulţumit Marianei Harjevschi pentru că ne-a destăinuit multe din secretele profesiei de bibliotecar şi i-a înmînat un buchet de flori, iar ca să-şi aducă aminte de această întîlnire, i-a dăruit o fotografie în ramă stilizată, ce o reprezintă pe protagonistă împreună cu părinţii şi fraţii, precum şi un clopoţel pentru colecţia sa, o parte din care a fost expusă în faţa celor prezenţi la întîlnire. La fel, publicul a avut ocazia să vizioneze fotografii ce o reprezintă pe respectabila noastră directoare începînd cu anii din copilărie pînă în prezent.

Credem că toate visurile Marianei Harjevschi încă nu s-au realizat, de aceea îi dorim o atmosferă cît mai potrivită şi mai propice în funcţia pe care o deţine la BM „B.P. Hasdeu” întru îndeplinirea lor, căci nu este nimic mai plăcut decît să-ţi vezi munca ta uneori chinuitoare şi incalculabilă că este necesară societăţii, în general, dar şi pentru sine, în particular. Agenda dumneaei e mereu deschisă, iar experienţa de viaţă continuă, pentru a urca alte trepte, deoarece viaţa ne dictează să nu stăm locului, ci să exersăm, să probăm, să inovăm în mod continuu şi să fim întotdeauna la înălţime.

*  *  *

Poveste 

  

            Domnişoarei Mariana Harjevschi

 

Ea este o tânără suavă

ce zboară spre alte pânze

de cer albastru

odată cu noi…

corpul ei transparent

oasele libere

uşoare

ştiu să danseze cu graţie,

lin

fluturându-şi braţele

şi paşii

într-o noapte senină

albastră

au început s-o doară umerii

apoi ochii

buzele

visele

a gândit că e pasăre

şi pe rând

a început să zboare!

nimeni nu-i vedea

aripile,

ea zbura lin

în adeziune

iar noi

niciodată nu vom afla

adevărul

acestei frumoase poveste

atât de misterioase.

                                                           Vitalie RĂILEANU

 

*  *  *

 

 

Un caracter ambiţios

 

Marianei Harjevschi

 

Cum la liceu şi facultate

Ce a visat s-a împlinit,

Un stagiu în străinătate

Deprinderile i-a sporit.

 

În orele de frămîntare

Un gînd trimite la părinţi,

A ascultat de fiecare

Luîndu-şi inima în dinţi.

 

Profesia-i cea potrivită…

Ţinînd contactul permanent

Cu cetăţenii, ea invită

Spre lecturare la moment.

 

Idei, concepţii promovează:

Văzut-aţi şi un „Trolleybook”…

Pe noutate se axează,

Respinge claca-balamuc.

 

Şi vede totul ca în palmă,

Valori cultivă româneşti,

Compatrioţii îşi îndeamnă

Să se găsească-n bune veşti.

 

Serviciul – a doua casă…

Şi o găteşte-n stil modern:

Să fie cît mai arătoasă

În ţară şi pe plan extern.

 

E doamnă sinceră, onestă –

Uneşte oamenii perfect,

În colectiv se manifestă

De suflete ca arhitect.

 

Cu îndrăzneală-n carieră

Domeniul a asaltat,

Şi-i indulgentă, şi severă,

Dar asta-i de aplaudat.

 

Prudent în cazuri dificile

Un caracter ambiţios,

Prin fapte multe şi utile,

Se urcă sus maiestuos.

 

Avem un schimb de generaţii,

Trecut, prezent şi viitor…

Deci, salutăm că vin şi alţii

Să facă traiul mai uşor…

 

                                                           Valeriu RAŢĂ

 

 

Valeriu RAȚĂ

 (Revista BiblioPolis, 2015, nr. 1, vol. 56;

volumul Alt portret din profil cultural

al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, Chișinău, 2016)

 

Colaborare fructuoasă între două biblioteci româneşti

Parteneriatul dintre Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” şi Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc” Bistriţa-Năsăud a început acum şapte ani, cînd la Chişinău, în sectorul Rîşcani, pe 27 noiembrie 2007, în ziua de naştere a scriitorului Liviu Rebreanu, clasic al literaturii române contemporane, a fost deschisă cea de-a noua filială de carte românească ce îi poartă numele. În prezent Biblioteca „L. Rebreanu” serveşte interesele de informare, studiu, educaţie, lectură şi recreere ale utilizatorilor, oferind acces liber şi gratuit la informaţie şi cunoaştere prin baza de date, colecţia proprie şi diverse activităţi culturale. Deschiderea a fost posibilă cu sprijinul Bibliotecii Judeţene „George Coşbuc” Bistriţa-Năsăud, directoare Olimpia Pop, promotoarea acestei idei de parteneriat. Propunerea ei a fost salutată de conducerea executivă a Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, România, reprezentată de vicepreşedintele I. Trompa (prezent la deschidere). În fiecare an BJ „G. Coşbuc”  contribuie cu donaţii de carte, spre exemplu, anul trecut au fost donate 1250 de volume, în anul  curent – 250 de volume. Tot colegii din Bistriţa sînt cei care au dotat Biblioteca „L. Rebreanu” cu echipament tehnic pe parcursul anilor. De trei ani director al Bibliotecii Judeţene „G. Coşbuc” din Bistriţa este Ioan Pintea, totodată dumnealui fiind şi preot paroh la Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” din aceeaşi localitate.

În cele ce urmează aducem la cunoştinţa cititorilor revistei noastre că la 12 decembrie 2014 a avut loc o nouă întîlnire la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” cu  partenerii din judeţul Bistriţa-Năsăud, întîlnire care confirmă încă o dată fructuoasa colaborare între cele două biblioteci situate pe ambele maluri ale Prutului. Mariana Harjevschi, directorul general al BM, fiind pe post de moderator, după ce a prezentat oaspeţii dragi, care au sosit într-o vizită de serviciu la Chişinău, a trecut în revistă rezultatele frumoase ale colaborării, atrăgînd atenţia asupra culturii de conlucrare şi cooperare, asupra acordurilor la care au convenit ambele părţi şi în baza cărora se desfăşoară activitatea de colaborare frăţească. În mod deosebit ambele instituţii se bucură de excelenţă în cercetare. De curînd, la Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj-Napoca, sub egida BM „B.P. Hasdeu” şi a BJ „G. Coşbuc”, a apărut volumul Liviu Rebreanu – creator de destine. Catalog-bibliografie. Lucrarea a fost îngrijită de Mariana Harjevschi, director general al BM, şi Ioan Pintea, director al BJ; coordonator – conf. univ. dr. Lidia Kulikovski, director al Departamentului studii şi cercetări; prefaţă – Andrei Moldovanu; redactor bibliografic – Taisia Foiu, şef al Departamentului „Memoria Chişinăului”; autor – Irina Tutun; lector – Gabriela Bulduma, colaboratoare ale aceluiaşi departament. Suportul financiar a fost oferit din partea colegilor noştri din România. Astfel, cititorii din Republica Moldova şi din România s-au ales cu un important suport bibliografic, care poate fi folosit atît de savanţi în intervenţiile de cercetare, cît şi de profesori, studenţi, elevi în procesul de studiu universitar sau şcolar. Catalogul-bibliografie este un proiect reuşit, desigur că face cinste celor care au contribuit nemijlocit la elaborarea şi tipărirea lui. Aşteptăm să se realizeze şi alte proiecte benefice pentru utilizatorii noştri.

Bucuros de revenire, revedere, directorul Bibliotecii Judeţene „George Coşbuc” Bistriţa-Năsăud Ioan Pintea s-a axat, în principal, pe modul de bună colaborare între cele două biblioteci care sînt la o distanţă considerabilă de drum, dar situate aproape sufleteşte. De la fondarea Bibliotecii „Liviu Rebreanu” bistriţenii au vizitat Chişinăul de nenumărate ori, în prezent însă dialogul se întreţine mai mult prin internet. Catalogul-bibliografie, despre care s-a amintit mai sus, este o apariţie de specialitate deosebită, o cercetare amplă, făcută cu multă pricepere, care a cuprins surse bibliografice culese atît în Republica Moldova, cît şi în judeţul Bistriţa-Năsăud, în mare parte la Casa Memorială „Liviu Rebreanu”. I. Pintea a invitat bibliotecarii chişinăuieni la Bistriţa, un oraş cu vechi tradiţii româneşti, în care se desfăşoară multe mişcări literare, printre care un binecunoscut festival de poezie. Şi Biblioteca Judeţeană desfăşoară multe manifestări culturale, aici oricine poate afla multe lucruri interesante şi noi despre L. Rebreanu, se poartă discuţii libere, profesioniste

pe alte teme atît din literatura şi cultura românească, cît şi din cea universală. I. Pintea a promis că va oferi sprijinul la tipărirea tezei de doctor a lui Vladimir Beşleagă, care nu a fost susţinută din cauza interdicţiilor regimului comunist din vremea cînd aceasta a fost elaborată.

Criticul literar Vitalie Răileanu, director al Filialei „Onisifor Ghibu”, i-a îndemnat pe cei prezenţi în sală la o reevaluare a creaţiilor artistice ieşite de sub pana lui Liviu Rebreanu. În particular, V. Răileanu a menţionat: „E de regretat poate că glosînd, fugitiv şi întru cîtva găzetăreşte, despre Răscoala – «de departe cel mai bun roman românesc» –, Eugen Ionescu n-a revenit asupra subiectului cum promisese pentru a arăta mai pe îndelete «care sînt calităţile», în ce constă «frumuseţea unică a acestei cărţi, grandioasă şi bogată ca o epopee». «Tehnic literar», propriu-zis, nu aflăm mai multe şi mai precise lucruri nici din iscusita, atît de des citata imagine a lui G. Călinescu (înrudită de departe cu remarca ionesciană) privitoare la efectul Răscoalei: «Frazele, considerate singure, sînt incolore ca apa de mare ţinută în palmă, cîteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde şi urletul mării.» Ne-am fi aşteptat măcar de la Tudor Vianu, la care punctul de vedere «tehnic literar» stă chiar la temelia demersului care se numeşte Arta prozatorilor români, la o mai pertinentă punere în valoare a noii calităţi a scrisului lui L. Rebreanu, dezvăluită pe distanţa de la Ion la Răscoala, cele două piscuri ale operei sale. Nu numai că acest lucru nu se întîmplă, dar criticul se resemnează de-a binelea să considere noul roman cu nimic ieşit din obişnuit. Astăzi, după ce chiar romanul românesc postrebrenian, pentru a nu vorbi de atîtea exemple ilustre pe plan universal, ne-a obişnuit cu alte măsuri care ne interzic să identificăm stilul epic, narativitatea cu un vehicul oricît de perfecţionat, necum cu greoiul furgon al «stilului cenuşiu», însăşi poziţia pe care o deţine Rebreanu în evoluţia romanului nostru impune o considerare mai diferenţiată care să distingă între ceea ce e funcţionalitate expresivă în scrisul său şi automatismele narative, recitativul banal atît de răspîndit în practica romancierilor interbelici.”

Scriitorul Andrei Moldovan, autorul volumului Un Rebreanu hăituit (Editura „Tipo Moldova”, Iaşi, 2014), vorbind despre incluziunea lui Liviu Rebreanu în actualitate, a menţionat că Ion este un roman al Ardealului, precum Povara bunătăţii noastre de Ion Druţă este un roman despre Basarabia, iar romanul Cînd ne vom întoarce de Radu Mareş – despre Bucovina. A. Moldovan a amintit că în secolul trecut a fost realizată o ediţie completă a operelor lui L. Rebreanu, precum şi s-au tipărit aparte cele mai importante scrieri literare. Însă paradoxul constă în faptul că în prezent mai sînt biblioteci care nu au în colecţiile lor operele renumitului scriitor. Deci, apare necesitatea reeditării lor atît în România, cît şi în Republica Moldova.

Criticul literar Maria Pilchin, conferenţiar universitar, Catedra de literatură universală, USM, a vorbit despre onomastica romanului Ion de L. Rebreanu (privind numele Ion, Ana, Florica, Vasile Baciu, Zenobia, Zaharia Herdelea, Ioan Belciug, George Bulbuc ş.a.), dar şi despre experienţa sa pedagogică, colaborarea dintre cele două biblioteci. Bucură faptul că lucrurile au pornit bine şi vor continua să se desfăşoare la fel atît de bine.

Doctor în etnologie, profesor la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa, Vasile Filip, cercetător al culturii populare româneşti (mai ales, în judeţul Bistriţa-Năsăud), a scos în relief tradiţiile populare descrise în romanele lui L. Rebreanu. E de menţionat că reflectarea şi cunoaşterea de aproape a toate acestea se datorează lumii din care a provenit marele scriitor.

Scriitorul Vladimir Beşleagă, autor a numeroase pînze de factură epică, a menţionat că scrierea tezei de doctorat, avînd drept obiect de studiu opera lui Liviu Rebreanu, a fost un moment crucial în viaţa sa. Teza nu a fost dusă la bun sfîrşit, una dintre cauze a fost că a început să  se facă strict delimitarea dintre scriitorii români şi… „moldoveni”. În creaţia lui L. Rebreanu viaţa cotidiană este permanent în vîltoare, în vîrtej, însuşi scriitorul a fost un mare iubitor şi creator de viaţă, de fapt a fost sclav al scrisului (avea o disciplină severă cînd stătea la masa de scris) sau chiar ca un erou al acestuia, care îşi trăgea rădăcinile din seva culturilor germane şi ungare, acumulate în tinereţe.

Conf. univ. dr. Lidia Kulikovski, şefa Departamentului studii şi cercetări, a ţinut să reitereze că specialiştii bibliografi de la BM „B.P. Hasdeu” nu sînt la prima experienţă de realizare a unei astfel de bibliografii ca cea dedicată lui Liviu Rebreanu. Volumul Liviu Rebreanu – creator de destine. Catalog-bibliografie este o lucrare pentru mîine (după cum ar fi spus ilustrul bibliolog român Ion Stoica). Nu s-a lucrat în sensul clasic (atît la Biblioteca Judeţeană, Casa Memorială, cît şi la Biblioteca Municipală), dar catalogul-bibliografie va fi un instrument eficient pentru cei care se vor interesa de viaţa şi activitatea literară a lui L. Rebreanu încă mulţi ani înainte. După spusele dnei L. Kulikovski, noi trebuie să diversificăm colecţia de opere a scriitorului. Cu toate că Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” a procurat toate ediţiile cărţilor lui L. Rebreanu tipărite în Republica Moldova, mai avem nevoie să completăm fondurile de carte cu ediţii din România, inclusiv cu volume de critică literară.

Poetul Emilian-Galaicu Păun a explicat asistenţei cu lux de amănunte cum se face în prezent legătura dintre scriitorii români de pe ambele maluri ale Prutului, în special – legătura dintre scriitorii din Chişinău cu cei din Bistriţa. Poetul generaţiei anilor ’70-’80 ai secolului trecut a făcut un apel ca tinerii de azi să se apropie cît mai mult de marele clasic al literaturii noastre L. Rebreanu. Şi încă o chemare a fost ca noi cu toţii să nu ne oprim la cele realizate pînă acum, ci să perseverăm, să-l citim pe L. Rebreanu şi să-i propagăm, să-i răspîndim opera.

Ioan Pintea, luînd cuvîntul a doua oară, a expus unele planuri şi proiecte pe care intenţionează să le implementeze în viitor Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc” Bistriţa-Năsăud în comun cu autorităţile locale în sensul de a menţine colaborarea de bun augur atît cu bibliotecile din Republica Moldova, cît şi cu cele din Ucraina. Interesante au fost unele date din biografia lui L. Rebreanu, a părinţilor, fraţilor şi surorilor lui (au fost 14 copii în familie).

Poetul Nichita Danilov, director adjunct al Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chişinău, trăgînd unele concluzii referitor manifestarea culturală care ia sfîrşit, a salutat călduros cele două biblioteci şi a încurajat administraţiile lor să continue această colaborare rodnică.

Dumnealui a spus că destul de importantă a devenit în ziua de azi receptarea operei lui L. Rebreanu. Scrisă după modelul german – adică foarte bine! –, ea trebuie să devină un reper, un model sau chiar un monument pentru generaţiile viitoare. Dintre scriitorii contemporani cel care cel mai mult s-a apropiat de stilul lui L. Rebreanu a fost autorul Moromeţilor – Marin Preda. Se cunoaşte şi despre dragostea neţărmurită a lui L. Rebreanu faţă de ţărani, care stau la temelia naţiunii noastre. N. Danilov a povestit cum era văzut scriitorul L. Repreanu de alţi confraţi de condei în epoca proletcultistă, cum era analizată opera lui în manualele secolului XX şi cu ce probleme se confruntă cercetătorii literari în prezent.

Directorul general al BM „B.P. Hasdeu” Mariana Harjevschi a mulţumit oaspeţilor bistriţeni pentru tot ce au făcut pînă în prezent întru susţinerea dăinuirii spiritului românesc în Basarabia, în special aici, la Chişinău, unde talentul scriitorului Liviu Rebreanu este actual şi pus de toată intelectualitatea în slujba binelui şi a poporului. Dumneai a confirmat că la sigur vor urma alte activităţi comune, care ne vor bucura inima şi sufletul nostru dornic de ceea ce este frumos şi înălţător.

 

Valeriu RAȚĂ

 (Revista BiblioPolis, 2014, nr. 4, vol. 54;

volumul Alt portret din profil cultural

al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, Chișinău, 2016)

 

Demers obştesc pentru revenirea lui Paul Goma acasă

Pe 9 iulie 2014 Biblioteca Centrală „B.P. Hasdeu” a găzduit dezbaterile publice privind personalitatea lui Paul Goma, scriitor de vază, publicist şi militant anticomunist. Evenimentul cultural, organizat în parteneriat cu Grupul de iniţiativă „O casă pentru Paul Goma”, a fost moderat de Vlad Pohilă, scriitor, redactor-şef al revistei de biblioteconomie, ştiinţe ale informării şi de cultură BiblioPolis. Dînd startul discuţiilor, Vl. Pohilă a menţionat că în sală asistă invitaţi din Republica Moldova şi România, care vor face „o recenzie colectivă” operelor artistice şi publicistice ale celui mai însemnat disident din Basarabia (dar şi din România!) în contextul reluării de către Uniunea Scriitorilor din Moldova a campaniei de colectare a fondurilor în vederea achiziţionării unei locuinţe pentru marele scriitor, care s-a născut la 2 octombrie 1935 în satul Mana, comuna Vatici, judeţul Orhei (atunci în cadrul României Mari). Tata a fost deportat în 1941 în Siberia. În 1944 se refugiază împreună cu mama în România (s. Buia, pe Tîrnava Mare, Transilvania).

Paul Goma din tinereţe protesta împotriva sistemului social-politic totalitar. După înfrîngerea insurecţiei maghiare de către trupele sovietice în 1956, în semn de protest, predă carnetul de membru al UTC. În 1957 a fost condamnat la doi ani de muncă corecţională (la Jilava şi Gherla), ulterior a fost trimis cu domiciliu forţat în Bărăgan, unde a rămas pînă în 1964. În 1968, P. Goma, entuziasmat de atitudinea curajoasă de opozant a lui N. Ceauşescu faţă de invadarea Cehoslovaciei de către URSS şi aliaţii ei, intră în rîndurile PCR, dar în 1971 este exclus, pentru că a publicat în RFG un roman interzis de cenzura din ţară. În 1977, Paul Goma a fost exclus din Uniunea Scriitorilor. Tot în acest an, lui, soţiei şi fiului, le-a fost retrasă cetăţenia română şi au fost expulzaţi în Franţa, ca apatrizi. Premii şi distincţii: Chevalier dans l’ordre des Arts et des Lettres (Franţa, 1986), Premiul pentru proză (Uniunea Scriitorilor din Moldova, 1992), Premiul pentru proză (Uniunea Scriitorilor din România, 1992), membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2010).

Cele mai importante scrieri literare ale distinsului nostru conaţional sînt: Cînd tace toba (povestire, 1966); Ostinato (roman, 1971); Uşa noastră cea de toate zilele (roman, 1972); În cerc (roman, 1977); Culoarea curcubeului (1979); Patimile după Piteşti (roman, 1981); Soldatul cîinelui (roman, 1985); Bonifacia (roman, 1986); Din calidor. O copilărie basarabeană (roman, 1987); Gherla (monolog dialogat, 1990); Arta refugii (roman, 1990); Sabina (roman, 1991); Justa (roman, 1995); Garda inversă (1997); Basarabia (roman, 2002); Infarct (roman, 2008) ş.a. Dintre scrierile genului publicistic şi documentar amintim: Scrisuri (1972-1998); Scrisori întredeschise. Singur împotriva lor (1995); Jurnale (1997-2004); Săptămâna roşie: 28 iunie – 3 iulie 1940 sau Basarabia şi evreii (eseu istoric, 2002) ş.a.

Fiind în prezent stabilit la Paris, Franţa, dar avînd deja cetăţenia Republicii Moldova, Paul Goma doreşte să se întoarcă acasă, să-şi vadă din nou sărmana Basarabie pe care a fost nevoit s-o părăsească în anul 1944 şi pe care o poartă mereu în suflet. E salutabil gestul comunităţii scriitoriceşti de la noi de a urgenta revederea noastră cu Paul Goma, aici, la baştina lui, pe care distinsul literat şi disident nu a încetat nicio clipă să o iubească. Toată lumea de bună-credinţă doreşte să-l vadă cît mai repede reîntors.

Vl. Pohilă a spus că avem prea puţine modele de oameni curajoşi şi oneşti de talia lui Paul Goma, tocmai el ne oferă un exemplu demn de urmat. Ne va fi mult mai uşor dacă îl vom avea aproape, în preajmă, revenit definitiv la casa lui. Din păcate, lucrurile se mişcă greu, pînă în ziua de azi nu s-a reuşit să i se procure un apartament, în care scriitorul să-şi găsească alinarea şi pacea sufletească la cei aproape 80 de ani. O cauză a acestei stări ar fi că P. Goma este „apăsat de talent”, iar alţii (inclusiv cei de care depinde rezolvarea problemei) sînt roşi de invidie. Nu i se iartă lui P. Goma nici „delictul” de a fi scris eseul documentar Săptămîna roşie…, în care sînt incluse dezvăluiri şocante, despre care se preferă a se tăcea. Sperăm să vină şi ziua cînd ilustrul nostru consîngean va fi agreat şi de oamenii politici sau de cultură contaminaţi de aceste vicii.

Revista noastră, BiblioPolis, a găzduit mai multe materiale despre P. Goma. Unul dintre acestea este inserat în nr. 4 (vol. 50) din anul trecut. Discuţiile de azi vor crea o imagine mai clară despre scriitor, vom afla poate informaţii pe care nu le-am ştiut. Paul Goma merită mai multă atenţie din partea societăţii civile şi a guvernanţilor. Trebuie să spunem şi despre făţărnicia unor politicieni, care în văzul tuturor se implică să ajute, iar pe ascuns pun piedici procesului anevoios de reîntoarcere acasă.

Pentru prof. univ. dr. hab. în filologie Andrei Ţurcanu, poet, publicist, critic şi istoric literar, cercetător ştiinţific principal şi şeful Sectorului de literatură română contemporană la Institutul de Filologie al AŞM, Paul Goma este o veche pasiune (literară mai întîi). În ultimii ani A. Ţurcanu a fost încadrat în eforturi de repatriere a ilustrului scriitor, apărător dîrz al adevărului istoric, pe care nu vor să-l audă neprietenii (tacticos fie spus) protagonistului nostru, dar şi ai românilor, mai ales din teritoriul dintre Prut şi Nistru. De curînd a iniţiat o emisiune specială despre marele scriitor basarabean la Televiziunea Naţională. Poetul şi cercetătorul literar A. Ţurcanu este convins că totuşi P. Goma va (re)veni acasă şi ne vom bucura cu toţii că am mai recuperat, am mai adus din străinime o minte luminoasă a Neamului românesc.

Sînt citite astăzi cărţile lui Paul Goma? Acad. Nicolae Dabija, scriitor, redactorul-şef al săptămînalului Literatura şi arta, a spus în cunoştinţă de cauză că opera lui Paul Goma se citeşte, dar nu îndeajuns…  Cînd citeşti lucrările lui P. Goma nu-ţi vine a crede că aşa ceva s-a întîmplat sau mai are loc în partea stîngă ori în cea dreaptă a Prutului. Pentru P. Goma satul de baştină Mana reprezintă un univers spiritual personal pe care îl poartă întotdeauna unde s-ar duce, iar limba română este acea comoară de care nu s-a despărţit niciodată. P. Goma a fost scriitorul român cu cele mai multe şanse de a primi Premiul Nobel. P. Goma este adevăratul, unicul disident român, de aceea scriitorii din România nu au curajul să-l înainteze încă o dată drept candidat la acest prestigios premiu internaţional. În plus, P. Goma a avut cel mai bun program cînd candida la preşedinţia României. E un scriitor de real talent, romanele, povestirile lui trebuie montate pe scenele teatrale atît la noi, în Basarabia, cît şi în România. Deocamdată, P. Goma vine acasă prin cărţi, monografii şi asta poate e cauza că îl descoperim greu (nu este inclus în niciun manual şcolar sau universitar!?). Cîţi ar dori să existe în capitala noastră, Chişinău, un muzeu dedicat marelui scriitor disident! La sigur, datoria faţă de P. Goma trebuie să şi-o facă, în primul rînd, guvernanţii, să vedem cum se vor descurca ei. Paul Goma este aşteptat acasă, cît mai curînd!

Conf. univ. dr. în filologie Aliona Grati, actualmente cercetător ştiinţific principal la Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în paralel susţinând cursuri la Universitatea Academiei şi la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, pentru prima dată a aflat de scriitorul Paul Goma cînd era studentă. În 2011, la Editura „Arc” din Chişinău, îi apare studiul Paul Goma. Iniţieri în textul literar (Premiul „Paul Goma” al Bibliotecii Naţionale a RM). A. Grati a menţionat că foarte multă lume îl susţine pe P. Goma, în 2010 a avut ocazia să se întîlnească cu dumnealui la o conferinţă. Scriitorul e comunicabil, nu e o persoană cu care se dialoghează greu, nu se plînge de necazuri, este extraordinar ca om de cultură. În prezent a pierdut susţinerea economică, politicienii îi pun beţe în roate, dar sperăm că multpătimitul scriitor va reveni totuşi acasă.

Prof. univ. dr. hab. în ştiinţe istorice Anatol Petrencu, a amintit ascultătorilor cu ce probleme s-a confruntat Paul Goma după stabilirea lui la Paris (dejucarea a două atentate puse la cale de regimul comunist în frunte cu N. Ceauşescu, probleme ce i se fac din cauza că a demascat coloana a cincea a cominterniştilor ş.a.). Istoricul şi omul politic A. Petrencu a îndemnat să cunoaştem mai profund opera literară şi politică a lui P. Goma, întrucît ea reflectă purul adevăr şi doboară multe minciuni sfruntate ce le propagă pseudosavanţi din republica noastră, dar şi de peste hotare.

Lucian Postu, publicist din Iaşi, a adeverit de acum a cîta oară că Paul Goma este o insulă luminoasă într-un ocean de întuneric. România s-a comportat mult mai ruşinos faţă de acest înaintaş al Neamului decît Republica Moldova; România nu a făcut şi nici nu face nimic ca să repare greşelile comise faţă de acest om nevinovat (sau cu vinovăţia doar că este român cu verticalitate). Paul Goma este cel mai mare basarabean contemporan care luptă pentru libertate chiar şi la o vîrstă înaintată. Nu în zadar s-au făcut paralele între prestaţia de disident a lui Paul Goma şi cea a lui Aleksandr Soljeniţin, scriitor disident rus. Paul Goma nu place multora, este incomod mai ales pentru acea clasă politică în care sînt prea mulţi comozi din cei mărunţi, care nu au habar, nu au nicio idee despre cine este P. Goma şi pentru ce luptă acest neînfricat compatriot al nostru. Să se ştie: P. Goma este oglinda societăţii, el nu este numai al Chişinăului sau al Basarabiei, ci al tuturor românilor, oriunde s-ar afla ei. Academia de Ştiinţe a Moldovei trebuie să propună ca anul 2015 să fie decretat Anul Paul Goma, Ministerul Educaţiei trebuie să introducă opera celui mai mare basarabean de la intersecţia secolelor XX şi XXI în manuale etc. Nepoţii, cu certitudine, vor întreba cîndva, ce s-a făcut pentru reabilitarea scriitorului pe nedrept lăsat să stea în umbră. E neplăcut faptul că nu se poate găsi o locuinţă pentru un colos precum este P. Goma, dar sperăm că nu ne vom autoamăgi şi iubitul nostru scriitor şi publicist îşi va petrece următorii ani de viaţă pe meleagul natal – asta şi-o doreşte şi dumnealui foarte mult.

Dr. în filologie Veronica Postolachi, profesoară la Liceul Teoretic „M. Eliade”, a întărit explicaţiile că ceea ce scrie Paul Goma modelează demnitatea, el pune degetul pe rană, pentru acest motiv trebuie de introdus în conştiinţa şi în sufletul elevilor liceeni şi al studenţilor de la instituţiile de învăţămînt superior în mod programat, organizîndu-se ore sau conferinţe despre Paul Goma. Paginile lui literare şi publicistice, de o valoare inestimabilă, nu pot fi lăsate în afara curriculumului.

În sprijinul proiectului de a aduna bani în vederea procurării unui apartament pentru scriitorul basarabean Paul Goma a vorbit şi dr. în economie Vasile Şoimaru, conf. univ. la ASEM. Dumnealui a declarat că este îndrăgostit peste măsură de Paul Goma, pentru tot ce face mulţi ani la rînd, în dorinţa-i de a deştepta românii de pretutindeni, de a îndrepta coloana vertebrală a naţiunii.

Prof. univ. dr. în ştiinţe fizico-matematice Aurel Marinciuc, care pe tărîmul pedagogic a contribuit la pregătirea tinerilor specialişti pentru economia naţională, iar pe tărîmul administrativ a participat la organizarea şi dezvoltarea Universităţii Tehnice a Moldovei, a îndemnat tînăra generaţie să studieze mai pe larg şi mai atent fenomenul Paul Goma. Să nu se lase înşelată de netrebnicii zilei de azi care fac declaraţii sterile, ducînd astfel poporul băştinaş într-o direcţie mult prea discutabilă. Prof. univ. A. Marinciuc a vorbit şi despre aportul altor basarabeni în ştiinţă şi artă, personalităţi cu care trebuie să ne mîndrim şi pe care nu avem dreptul să le dăm uitării.

Paul Goma este scriitorul care, în defavoarea sa, continuă să lupte cu orice fel de caracatiţe comuniste. Însă, a venit timpul să-i sărim în ajutor, ba chiar să-i restituim datoriile. A bătut ceasul să-l vedem pe Paul Goma aici, acasă, la noi, la el. Să stăm faţă în faţă cu unul dintre cei mai mari povestitori şi cugetători ai vremurilor noastre şi să ne spunem durerile, dar poate şi unele bucurii, dacă le avem… Să dea Domnul ca grupul susţinătorilor lui Paul Goma să izbutească. Şi cît mai curînd. Căci, împreună cu ei, vom repurta şi noi toţi o mică, dar extrem de importantă, victorie morală.

 

Valeriu RAȚĂ

 (Revista BiblioPolis, 2014, nr. 3, vol. 53;

volumul Alt portret din profil cultural

al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, Chișinău, 2016)

 

 

De la text la hypertext în 280 de pagini

Pentru mulţi colaboratori ai Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” ziua de 25 aprilie 2014 a avut o semnificaţie deosebită: la Biblioteca Centrală s-a lansat o carte aşteptată de bibliotecari, dar şi de un şir de alţi specialişti în domeniul infodocumentar – Dincolo de text: hypertextul (Editura „Arc”, Chişinău, 2014) de Elena Ungureanu, dr. în filologie. Cartea abordează o tematică pluridisciplinară a ştiinţelor umaniste: filologie, lingvistică, literatură, dar mai ales intersecţia acestora cu tehnologia informaţiei. În cele 280 de pagini ale volumului autoarea – cercetător la Institutul de Filologie şi la Institutul de Dezvoltare a Societăţii Informaţionale ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei – a analizat textul ca atare în evoluţia lui: în formatul de tipar şi trecerea acestuia în formatul electronic. Astfel, tocmai a apărut prilejul de a se vorbi despre ceea ce constituie o carte sau un document scris – materia de bază cu care au a face în activitatea lor zilnică bibliotecarii.

Volumul Dincolo de text: hypertextul este alcătuit din trei capitole: I. Textul (Textul ca semn. Textul ca limbaj; Textul poetic ca limbaj absolut; Textul şi -textele); II. Intertextul (Textul ca intertext; Discursul repetat vs discursul liber; Intertextul şi intertextele); III. Hypertextul (Textul într-o nouă eră – digital; (Inter)net-lingvistica; Hypertextul şi hypertextele). Lucrarea este completată de cîteva studii de caz şi de o bibliografie consistentă. În Cuvînt-înainte sau Antetext Elena Ungureanu a ţinut să menţioneze: „Datorită internetului, umanitatea asistă la o mutaţie radicală a paradigmei lectură şi scriitură. E-mailurile, blogurile, chaturile, reţelele de socializare, mesageria instantanee, camerele de discuţii etc. înlocuiesc formele tradiţionale de transmitere a mesajelor; comentariile postate de către internauţi (utilizatori de net) în continuarea textelor online fac din ele un fenomen nu doar informativ, ci şi interactiv, dinamic, «lichid» şi vizibil. Sîntem, citim, vieţuim într-un păienjeniş sau într-o ţesătură hypermodernă, în care fire invizibile din reţeaua internetului leagă textul individual de textele tuturor vorbitorilor lumii. Textul electronic – ca obiect de studiu al ştiinţelor umane – reclamă instituirea unor discipline noi, cu metodologii, tehnici şi instrumente de cercetare adecvate, ce se află, deocamdată, în faza de elaborare. Limbajul, intrat de cîteva decenii într-un spaţiu – cel electronic (digital) – tinde să devină tot mai mult limbaj virtual, marcat de caracteristici distincte de cele ale limbajului natural. «Virtual» e un termen ce reclamă el însuşi redefinire. […] Prin prezenta investigaţie, ne propunem să analizăm triada conceptuală text-intertext-hypertext, cu aplicare pe texte româneşti, antrenînd în acest scop atât concepte ale ştiinţelor umaniste [alteritatea, creativitatea, productivitatea, semnificarea continuă, originaritatea, dialogismul, relaţia cititor-autor, relaţia limbaj poetic – limbaj nonpoetic (teoria literară), discursul repetat (frazeologia şi discursologia), textul ca fenomen al culturii (culturologia), grafemul (gramatosofia şi gramatologia), iconicitatea (artele vizuale) etc.], cît şi concepte noi, în special, ale informaticii şi tehnologiilor informaţionale, pe care le revendică noile tipuri de comunicare, de exemplu, globalizarea, interactivitatea, nonlinearitatea, multimedialitatea, descentralizarea, fluiditatea, anonimicitatea, granularitatea, hypertextul, hyperlinkul etc.”

Anume acest fapt („că lucrarea parcă a fost scrisă pentru bibliotecari”) l-a şi subliniat în mesajul adresat audienţei – scriitori, jurnalişti, bibliotecari, oameni de ştiinţă şi de cultură, studenţi etc. – dna Mariana Harjevschi, director general al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”,  moderatorul manifestării culturale. Bibliotecarul a fost dintotdeauna aliatul cercetătorului din orice domeniu. Cum toţi cercetătorii lucrează cu texte, această carte e un adevărat ghid nu doar pentru specialiştii din domeniul umanitarelor. „De această temă, noi, bibliotecarii, sîntem legaţi prin multiple fire (de la cărţi pînă la reţelele electronice), care determină comunicarea în societatea actuală. De fiecare dată sîntem nevoiţi să ne oprim atenţia asupra textului, să purtăm discuţii în jurul lui, să-l modificăm, să-l transmitem solicitanţilor, să realizăm multe alte operaţii”, a spus Mariana Harjevschi, îndemnînd pe cei prezenţi să-şi expună opiniile vizavi de cartea lansată.

Conf. univ. dr. Lidia Kulikovski a menţionat că, de fapt, onorăm un autor inteligent şi ingenios şi o carte necesară unui public larg de cititori. „De ce mi-a plăcut această carte? Pentru că descrie ceea ce face bibliotecarul dintotdeauna. Textul şi cartea sînt analizate prin prisma zilei de azi. Nu ne paşte pericolul că vor dispărea în curînd aceste două componente ale omului intelectual. Dimpotrivă, ne vor ajuta să vieţuim, în ciuda faptului că s-a declanşat o adevărată «nebunie virtuală». Citatele sînt convingătoare (dacă ne referim la cele ale oamenilor de ştiinţă), am întîlnit în paginile cărţii şi opiniile a numeroşi autori necunoscuţi încă mie. Elena Ungureanu a făcut o muncă enormă: a descris, aranjîndu-le într-o adevărată reţea, peste 60 de noţiuni cu privire la diverse forme de text (antitext, context, cybertext, e-text, hypertext, intertext, intratext, macrotext, megatext, microtext, nanotext, paratext, pseudotext, supratext, teletext, wikitext etc.), iar prin aceasta limpezeşte noţiunile, care deseori sînt tratate în mod diferit. Noi trebuie să fim alfabetizaţi, deoarece dorim să avem o bibliotecă digitală, iar exemplele cu care manipulează autoarea ne sînt de ajutor. Ea parcă s-a jucat cu textul, a scos la rampă un subiect destul de dificil, dînd dovadă că este o cercetătoare curajoasă. Cu certitudine, avem a face cu un partizan al culturii naţionale de o educaţie informaţională de calitate. Avem în faţă o carte academică de anvergură, scrisă cu un stil estetic deosebit, executată din punct de vedere poligrafic excelent”, a relatat Lidia Kulikovski, fiind convinsă că timpul face să se schimbe şi scrisul, şi cartea, şi atitudinea.

De aceeaşi părere – că citatele au fost selectate reuşit – a fost şi dna conf. univ. Nelly Ţurcan, dr. hab. în sociologie, de la Universitatea de Stat din Moldova. Elena Ungureanu este un om al inovaţiei: a avut îndrăzneala să ne spună (curiozitatea este caracteristică omului!) ce se află după text. Desigur, este tot text, dar unul tehnologizat de maşină şi mânuit de autor. Dincolo de text: hypertextul este o carte care pune şi unele semne de întrebare, mai ales dacă luăm în seamă că internetul este un Turn Babel.

Conf. univ. dr. Maria Pilchin, de la Universitatea de Stat din Moldova, a susţinut întru totul cele spuse de antevorbitori, mai ales că temele abordate de Elena Ungureanu sînt în tangenţă cu preocupările dumneaei de cercetător. Internetul este un loc important pentru o bibliotecă, autoarea nu s-a limitat la studiile în general cunoscute, ci a mers pe urmele unor autori mai puţin cunoscuţi şi a reuşit să ne prezinte o carte de sinteză, o lucrare care trebuie oferită studenţilor. Desigur, după spusele lui Jorge Luis Borges, e imposibil ca orice carte să fie perfectă, multe întrebări rămân în continuare, dar, în linii generale, cartea are un limbaj coerent, ordonat şi este foarte necesară pentru informaţii vizînd numeroase aspecte legate de text şi de perspectivele acestuia. E una dintre puţinele cărţi de la noi din republică ce merită toată atenţia unui spectru larg de cititori.

O reflectare perfectă, polifonică a textului a fost percepută, în volumul pus în discuţie, de către scriitorul Vlad Pohilă. Dînsul a relatat că internetul, chiar de la crearea lui, este o expresie a libertăţii şi în această reţea poţi găsi atît informaţii trebuincioase, apreciabile, valoroase, pozitive în general, cît şi din cele de proastă calitate, neverificate, dubioase. „Cu timpul, a continuat Vlad Pohilă, credem că se va reveni la normalitate, dar nu prin impunerea unor limite sau extreme. Cu părere de rău, internetul a marginalizat corespondenţa prin «scrisori de hârtie» de altădată dintre persoane; libertatea declanşată pe reţele a făcut să se scrie cum vrea, cum îi vine în cap individului, în general, nu se mai respectă riguros normele gramaticale, iar deseori nici cele de etică. Un adept al scrierii corecte oriunde şi în orice condiţii a fost lingvistul şi omul politic George Pruteanu, de la care trebuie să luăm exemplu în vederea promovării limbii române, a exprimării şi scrierii corecte în orice împrejurare. Susţin întru totul această atitudine grijulie faţă de patrimoniul cultural al poporului român. Lucrarea Elenei Ungureanu este o abordare pluridimensională a temei ce ia în dezbatere textul ca atare, o odă cuvîntului şi o simfonie a textului. M-au impresionat citatele, de regulă – convingătoare,  şi bibliografia bogată plasată la finele cărţii. Ar fi fost bine să fie şi un indice tematic (despre care autoarea a menţionat că îl are elaborat!). În general, materialul cărţii este aranjat în manieră franceză, adică este bine organizat. Această lucrare poate fi considerată «unică în felul ei», ea atrage atenţia specialiştilor din diferite domenii, deci s-a făcut un lucru frumos care va continua să existe mult timp.”

Dr. în filologie Maria Cosniceanu, cercetător ştiinţific coordonator la Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, colega protagonistei noastre, a fost încîntată de opiniile exprimate anterior, confirmând că autoarea volumului Dincolo de text: hypertextul este o fire admirabilă, ingenioasă, curajoasă, execută totul cu măsură şi cu bun-simţ, acceptă metode noi de cercetare, totul face cu şi din plăcere, inclusiv cercetarea. Lucrarea este importantă pentru viitorul cercetătoarei, care poate servi drept bază a unei teze de doctor habilitat. Calea aleasă nu e deloc uşoară, dar dacă Elena Ungureanu va persevera, cu siguranţă va izbuti să-şi vadă visul realizat.

Dna dr. în filologie Viorica Molea, Universitatea de Stat din Moldova, a reiterat că lucrarea respectivă trebuie promovată pe toate căile, fiindcă dezvăluie aspecte pe care mulţi dintre noi le ştim doar pe dibuite. Hypertextul este o expresie a globalizării, deci un domeniu nou de cercetare pentru umanitari, căci pentru cei din ştiinţele exacte de mult timp nu mai constituie o noutate. Autoarea merită toată lauda că… a cuprins necuprinsul.

Dr. Elena Ungureanu, în cuvîntul de încheiere, s-a destăinuit că a avut noroc în trecut de mulţi îndrumători, care au format-o ca specialist în domeniul lingvisticii. Primul text de care a luat cunoştinţă în copilărie a fost o Carte de rugăciuni, generozitatea ideilor căreia, iată, o vede fructificată peste ani, în Cartea Cărţilor (Biblia) în format online  – descrisă într-unul din capitolele lucrării. În volumul dedicat textului şi hypertextului şi-au găsit reflectare, câte puţin, toate preocupările sale ştiinţifice: gramatică, pragmatică, lexicologie şi lexicografie, poetică, stilistică, comunicare online, bibliometrie şi scientometrie, hypertextul ca obiect de studiu al ştiinţelor limbajului şi literaturii.

Cu un deosebit interes cei prezenţi în sală au ascultat prelegerile Rugăciunea „Tatăl nostru” din Biblia în format hypertextual şi La început a fost… Biblioteca. Protagonista a expus coşuri cu ouă… textuale (era în Săptămîna Luminată), postere TEXTUL – interTEXTUL – hyperTEXTUL, a donat semne de carte handmade.

Ne exprimăm speranţa că volumul lansat Dincolo de text: hypertextul de dr. Elena Ungureanu să ajungă în vizorul tuturor celor care se interesează de problema textului în formatul tradiţional, tipărit pe hîrtie, dar şi a celui din reţeaua internetului, care îşi are propria înfăţişare şi care îşi croieşte propriul drum în viaţa noastră tumultuoasă, constituind o nouă revoluţie în gândirea şi inteligenţa umană. O felicităm pe autoare pentru această reuşită, dorindu-i noi realizări în domeniul pe care l-a îmbrăţişat, credem, pentru totdeauna şi în care se impune atît de frumos.

 

Valeriu RAȚĂ

 (Revista BiblioPolis, 2014, nr. 2, vol. 52;

volumul Alt portret din profil cultural

al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, Chișinău, 2016)

 

 

Profesia de bibliotecar merită mai multă atenţie

Ziua bibliotecarului în Republica Moldova se sărbătoreşte pe 23 aprilie începînd cu anul 2010, iar în România începînd din 2005. Trebuie să menţionăm că această zi coincide cu Ziua mondială a cărţii şi a dreptului de autor, decretată de UNESCO în 1995, iar în unele ţări este şi sărbătoarea creştină Ziua Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe – purtătorul de biruinţă.

La originea sărbătorii profesionale a bibliotecarilor se află obiceiul oferirii în dar a cărţilor, practicat după 1616, anul trecerii la cele veşnice a clasicilor literaturii universale William Shakespeare şi Miguel de Cervantes. În Spania, de exemplu, pe 23 aprilie, sînt premiaţi cei mai buni autori de carte în limba spaniolă, atît din ţară, cît şi din lume. De-a lungul timpului, printre laureaţi ai acestui premiu s-au numărat: Jorge Luis Borges, Octavio Paz, Ernesto Sábato, Carlos Fuentes, Augusto Roa Bastos, Mario Varga Llosa, José Emilio Pacheco, José Manuel Caballero Bonald ş.a.

Conform remarcii renumitului bibliotecar şi bibliograf american Melvil Dewey, bibliotecarul a trecut de la poziţia de „şoarece de bibliotecă” la cea de „educator în sensul cel mai nobil al termenului”. Factor de educaţie complementară, nonformală – acesta ar fi rostul slujbaşului din biblioteca publică contemporană.

Prin nobleţea şi frumuseţea profesiei sale, bibliotecarii din republica noastră aduc în prim-planul vieţii culturale cărţi, oameni şi evenimente. În anul curent sărbătorirea Zilei bibliotecarului a avut loc la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”. Intrarea la eveniment a fost liberă, deschisă pentru întreaga comunitate. Cu un mesaj de felicitare, cu ocazia sărbătorii, s-a adresat către toţi bibliotecarii din ţară dna Mariana Harjevschi, preşedintele Asociaţiei Bibliotecarilor din Republica Moldova, care a adus la cunoştinţa celor prezenţi rezultatele muncii de un an şi a schiţat sarcinile ce ne revin de a fi înfăptuite în anul curent, dar şi în perspectivă.

În cadrul evenimentului festiv dl Gheorghe Postică, viceministru al culturii, în faţa sălii arhiplină de reprezentanţi ai bibliotecilor de diferit rang, exprimîndu-şi stima şi aprecierea pe care o merită aceştia, a menţionat că biblioteca în zilele de azi reprezintă o componentă esenţială a societăţii, iar cartea este elementul fundamental al umanităţii şi patrimoniul spiritual prin care se transmite din generaţie în generaţie cultura, valorile şi tradiţiile poporului nostru. Rolul de coeziune socială pe care îl au bibliotecile ca centre culturale multifuncţionale este tot mai evident în ultima perioadă, iar importanţa implementării standardelor şi politicilor cu privire la asigurarea serviciilor de calitate în biblioteci şi asigurarea unui sistem de servicii moderne, accesibile şi adaptate necesităţilor comunităţii devine o prioritate asumată pe deplin de toţi conducătorii care se află la guvernare.

Într-o atmosferă solemnă, Gh. Postică a înmînat diplome de excelenţă pentru bibliotecari din partea Guvernului Republicii Moldova şi Ministerului Culturii.

Diplome acordate de Guvernul RM (sub semnătura dlui Iurie Leancă, prim-ministru) au primit:

Claudia Balaban, director general, Biblioteca Naţională pentru Copii „Ion Creangă”;

Elena Butucel, prim-director adjunct, Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”;

Cristina Caterev, director interimar, Biblioteca Ştiinţifică Centrală „Andrei Lupan” a Academiei de Ştiinţe a Moldovei;

Tatiana Coşeriu, director adjunct, Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”;

Silvia Ghinculov, dr. în economie, conf. univ., director, Biblioteca Ştiinţifică a Academiei de Studii Economice din Moldova;

Elena Stratan, şef, Serviciul cercetare şi asistenţă de specialitate, Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de Stat „Alecu Russo”, Bălţi;

Olesia Zabiaco, şef, Serviciul primirea şi înregistrarea documentelor, Camera Naţională a Cărţii.

Diplome acordate de Ministerul Culturii (sub semnătura dnei Monica Babuc, ministru) au primit:

Elena Boţan-Găină, şef, Secţia completare şi evidenţă, Biblioteca Ştiinţifică Centrală  „Andrei Lupan” a Academiei de Ştiinţe a Moldovei;

Lolita Caneev, şef, Serviciul mediateca, Biblioteca Naţională pentru Copii „Ion Creangă”;

Igor Cereteu, dr. în istorie, bibliograf, Secţia cercetări bibliologice, Biblioteca Ştiinţifică Centrală „Andrei Lupan” a Academiei de Ştiinţe a Moldovei;

Eugenia Coşeru, şef oficiu, Biblioteca Raională „Mihail Sadoveanu”, Soroca;

Lilia Gore, şef, Biblioteca Colegiului Politehnic, Chişinău;

Ala Lâsâi, bibliotecar principal, Biblioteca  Ştiinţifică a Universităţii de Stat „Alecu Russo”, Bălţi;

Tatiana Mariţoi, bibliograf, Serviciul arhiva depozitul legal, Camera Naţională a Cărţii;

Vasilisa Nechiforeac, şef serviciu, Biblioteca Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Chişinău;

Lucica Nistreanu, specialist principal, Secţia lectură publică şi comunicarea colecţiilor, Biblioteca Republicană Tehnico-Ştiinţifică;

Galina Sacaliuc, director, Biblioteca Publică Orăşenească, Râşcani;

Claudia Şatravca, director, Filiala „Târgu-Mureş”, Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”;

Claudia Tricolici, bibliotecar principal, Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”;

Zinaida Ursu, şef, Serviciul activitate cu copiii de 11-16 ani, Biblioteca Naţională pentru Copii „Ion Creangă”.

Diplome acordate de Ministerul Educaţiei (sub semnătura dnei Maia Sandu, ministru) au primit:

Ana Brăiescu, bibliotecar principal, Secţia comunicarea şi organizarea colecţiilor, Biblioteca Ştiinţifică Centrală „Andrei Lupan” a Academiei de Ştiinţe a Moldovei;

Elena Caldare, director, Filiala „Alba Iulia”, Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”;

Natalia Cheradi, director adjunct, Biblioteca Ştiinţifică a Academiei de Studii Economice din Moldova;

Silvia Ciubrei, director adjunct, Biblioteca Ştiinţifică Medicală a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”;

Renata Cozonac, şef, Serviciul numerotarea internaţională a publicaţiilor, Camera Naţională a Cărţii;

Silvia Gorceag, şef, Oficiul informarea bibliografică, Biblioteca Tehnico-Ştiinţifică a Universităţii Tehnice din Moldova;

Ludmila Guzgan, şef, Biblioteca „Ion Creangă”, Chişinău;

Elena Harconiţa, director, Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de Stat „Alecu Russo”, Bălţi;

Maria Harea, şef, Secţia asistenţă de specialitate, cooperare şi coordonare, Biblioteca Naţională pentru Copii „Ion Creangă”;

Larisa Jeinova, specialist principal, Biblioteca Colegiului Naţional de Comerţ al ASEM;

Liuba Ciobanu, director, Filiala „Ovidius”, Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”;

Viorica Lupu, director adjunct, Biblioteca Republicană Ştiinţifică Agricolă a UASM;

Ana Nagherneac, şef serviciu, Biblioteca  Ştiinţifică a Universităţii de Stat „Alecu Russo”, Bălţi;

Ludmila Olariţa, specialist coordonator, metodist, Direcţia cultură, Anenii Noi;

Zinaida Slutu, şef, Biblioteca Liceului Teoretic „Spiru Haret”, Chişinău;

Zinaida Stratan, director, Biblioteca Tehnico-Ştiinţifică a Universităţii Tehnice din Moldova;

Elena Ţurcan, şef oficiu, Departamentul Informaţional Biblioteconomic al ULIM.

Au fost acordate şi diplome ale Ministerului Agriculturii (sub semnătura dlui Vasile Bumacov, ministru) pentru:

Alexandra Caraiman, şef, Departamentul organizarea şi comunicarea colecţiilor, Biblioteca Republicană Ştiinţifică Agricolă a UASM;

Tamara Tetelea, şef, Biblioteca Colegiului Tehnic-Agricol, Soroca.

A urmat înmînarea, de către Mariana Harjevschi, preşedinte al Asociaţiei Bibliotecarilor din RM, a diplomelor şi premiilor pentru concursurile naţionale Cele mai reuşite lucrări în domeniul biblioteconomiei şi ştiinţelor informării din anul 2013 şi Cel mai bun bibliotecar al anului 2013.

Concursul naţional Cele mai reuşite lucrări în domeniul biblioteconomiei şi ştiinţelor informării din anul 2013 a fost jurizat de o comisie în componenţa căreia au intrat: Renata Cozonac – preşedinte; Valentina Chitoroagă, Ludmila Corghenci, Gheorghe Erizanu, Ecaterina Scherlet – membri. Premiile au fost repartizate după cum urmează:

• Biblioteconomie şi ştiinţa informării

            Premiul I

Faina Tlehuci – 90 de ani de la naştere, colloquia bibliothecarius = Faina Tlehuci – 90 years old: colloquia bibliothecarius, 23 febr. 2013 / col. red.: Elena Harconiţa, Lina Mihaluţa, Elena Stratan ; coord.: Elena Harconiţa. – Bălţi : Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de Stat „A. Russo”, 2013. –  204 p. : fig., fot., tab. Antetit.: Bibl. Şt. a Univ. de Stat „Alecu Russo” din Bălţi. – Texte : lb. română, engl., rusă. – Rez.: lb. engl. – Referinţe bibliogr. la sfârşitul art. ISBN 978-9975-931-89-2.

            Premiul II

Raţă, Valeriu. Biblioteca Municipală: portret din profil cultural : (cronici, consemnări şi recenzii) / ed. îngrijită de Lidia Kulikovski ; fot.: Vasile Şoimaru ; Bibl. Municipală „B.P. Hasdeu”. – Chişinău : S. n., 2013 (Tipogr. „Foxtrot”). – 260 p. : fot. Referinţe bibliogr. în text şi subsol. ISBN 978-9975-120-13-5.

            Premiul III

            Index alfabetic : [pe subiecte] : la Clasificarea Zecimală Universală : (agricultură şi domenii adiacente) / Univ. Agrară de Stat din Moldova, Bibl. Rep. Şt. Agricolă ; alcăt.: Natalia Gula ; resp. ed.: Ludmila Costin. – Chişinău : [UASM], 2013. – 97 p. ISBN 978-9975-64-253-8.

• Lucrări bibliografice. Bibliografii

            Premiul I

            Revista „BiblioPolis”. Bibliografie (2002-2012) / Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”. – Ediţie specială a revistei BiblioPolis. – 2012. – Nr 5. – 310 p. ISSN 1811-900X.

            Premiul II

Bibliotecile publice din raionul Orhei în presă : Bibliografie / Bibl. Publică Raională „Alexandru Donici”, Orhei ; alcăt.: Elena Crudu, Elena Turcin. – Chişinău : [Grafema Libris], 2013. – 108 p. : fot., tab. ISBN 978-9975-52-135-2.

Şpac, Ion. Revista „Din trecutul nostru” (1933-1939) : cercetări bibliogr. şi informative / coord. şt.: Aurelia Hanganu ; red. bibliogr.: Diana Rotaru ; Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Bibl. Şt. Centrală „Andrei Lupan”. – Chişinău : Biblioteca Ştiinţifică Centrală „Andrei Lupan”, 2013 [Tipogr. „Foxtrot”]. – 215 p. ISBN 978-9975-120-16-6.

            Premiul III

            Publicaţii ale colaboratorilor Institutului de Fitotehnie „Porumbeni” (1974-2011) : Bibliografie / Inst. de Fitotehnie „Porumbeni”, Bibl. Rep. Şt. Agricolă a UASM ; alcăt.: Parascovia Vereşceac ; red. bibliogr.: Viorica Lupu, Iulia Tătărescu ; resp. de ed.: Vasile Pojoga. – Chişinău : UASM, 2013 (Tipogr. „Print-Caro”). – 127 p. ISBN 978-9975-64-255-2.

• Lucrări bibliografice. Biobibliografii

            Premiul II

            Mihail Munteanu : Biobibliografie / Acad. de Muz., Teatru şi Arte Plastice, Biblioteca ; alcăt.: Vasilisa Nechiforeac, Svetlana Teodor, Irina Scorpan ; coord.: Rodica Avasiloaie ; red. bibliogr.: Svetlana Teodor ; contribuţii bibliogr.: Matvei Braşovean [et al.]. – Chişinău : AMTAP, 2013 [Tipogr. „Primex Com”]. – 175 p. : fot., fot. color. Texte : lb. română, rusă. – Referinţe bibliogr. în subsol. ISBN 978-9975-9886-5-0.

Eugen Mamot :  Biobibliografie / Bibl. Naţ. pentru Copii „Ion Creangă” ; alcăt.: Sabina Dodul ; ed. îngrijită de Claudia Balaban. – Chişinău : S. n., 2013 (Tipogr. „Grafema Libris”). – 159 p. : fot. ISBN 978-9975-52-159-8.

            Premiul III

            Ilie Botez : Biobibliografie / Elena Plăcintă ; ed. îngrijită de Zinaida Stratan ; red. bibliogr.: Valentina Chitoroagă ; Univ. Tehn. a Moldovei, Biblioteca. – Chişinău : Tehnica-UTM, 2013. – 175 p. : fot. – (Personalităţi universitare în ştiinţă şi tehnică). ISBN 978-9975-45-265-6.

• Lucrări în alte domenii

            Premiul I

            Colesnic, Iurie. Chişinăul din inima noastră / text, foto: Iurie Colesnic ; cop.: Brânduşa Kolesnik ; Bibl. Municipală „B.P. Hasdeu”. – Chişinău : S. n., 2013 (Tipogr. „Foxtrot”). – 636 p. : fig., fot., tab. Bibliogr.: p. 629-630. ISBN 978-9975-120-17-3 (în cop. tare).

            Premiul II

            Petru Cărare – scriitor nonconformist : (exegeze literare) / Bibl. Municipală „B.P. Hasdeu”, Filiala „Onisifor Ghibu” ; concepţie, elab., antologare de Vitalie Răileanu ; coord.: Lidia Kulikovski ; bibliogr.: Margareta Cebotari. – Chişinău : S. n., 2013 (Tipogr. „Foxtrot”). – 238 p. : fot. ISBN 978-9975-120-20-3.

            Premiul III

            Pavel Balmuş sau Forţa inepuizabilă a unui intelectual : (exegeze literare completate de o biobibliografie) / Bibl. Municipală „B.P. Hasdeu”, Filiala „Onisifor Ghibu” ; concepţie, elab., antologare: Vitalie Răileanu ; bibliogr.: Margareta Cebotari ; coord.: Lidia Kulikovski. – Chişinău : [Grafema Libris], 2013. – 225 p. : fot. ISBN 978-9975-52-145-1.

• Debut

Publicaţii ale colaboratorilor Institutului de Fitotehnie „Porumbeni” (1974-2011) : Bibliografie / Inst. de Fitotehnie „Porumbeni”, Bibl. Rep. Şt. Agricolă a UASM ; alcăt.: Parascovia Vereşceac ; red. bibliogr.: Viorica Lupu, Iulia Tătărescu ; resp. de ed.: Vasile Pojoga. – Chişinău : UASM, 2013 (Tipogr. „Print-Caro”). – 127 p. ISBN 978-9975-64-255-2.

*  *  *

            Concursul naţional Cel mai bun bibliotecar al anului 2013, conform proceselor-verbale ale fiecărei comisii a ABRM, formate conform tipurilor de biblioteci, a finalizat cu următoarele rezultate:

• Biblioteci naţionale (inclusiv Camera Naţională a Cărţii)

            Sabina Dodul, Biblioteca Naţională pentru Copii „I. Creangă”;

Tatiana Mariţoi, Camera Naţională a Cărţii.

• Biblioteci universitare şi specializate

            Ala Lâsâi, Biblioteca Ştiinţifică a US „A. Russo”, Bălţi;

            Elena Migunova, BRTS;

            Elena Ţurcan, DIB ULIM;

            Nona Şoroc, Biblioteca Ştiinţifică a USMF „N. Testemiţanu”;

            Silvia Habaşescu, Biblioteca Ştiinţifică a ASEM;

            Ludmila Covalschi, Biblioteca Ştiinţifică a USMF „N. Testemiţanu”.

• Biblioteci de colegii şi şcolare

            Vera Andreeva, Liceul Teoretic „Acad. C. Sibirschi”.

• Biblioteci publice municipale şi raionale

            Margareta Cebotari, Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”;

            Aliona Manciu, BPR „D. Cantemir”, Ungheni.

• Biblioteci publice comunale şi săteşti

            Iulia Iachimovschi, s. Frăsineşti, Ungheni.

*  *  *

            Având susţinerea Ministerului Culturii, ABRM a asigurat prezentarea în scenă a uneia dintre cele mai populare şi longevive piese din dramaturgia românească – Take, Ianke şi Cadâr de Victor Ion Popa, în regia lui Vitalie Rusu, Artist al Poporului. Cei prezenţi în sala Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” au avut ocazia să privească un spectacol cu umor irezistibil despre trei bătrâni puşi mereu pe şotii, doi tineri îndrăgostiţi, multe mofturi de mahala în toată splendoarea lor, dar şi despre toleranţă, prietenie, compasiune.

Concluzionînd, putem spune că pe 23 aprilie 2014 a fost o oportunitate pentru întreaga societate de a aprecia la justa valoare rolul cărţii, a bibliotecii şi, mai cu seamă, a bibliotecarului, ca temelie a culturii, educaţiei, comunicării în societatea contemporană. Bibliotecile în secolul XXI devin tot mai mult o condiţie a progresului, iar bibliotecarii îşi onorează cu devotament, cu multă conştiinciozitate, onestitate şi responsabilitate nobila misiune – moştenirea ştiinţifică, artistică şi culturală a societăţii este transmisă de la o generaţie la alta. Mersul înainte, integrarea noastră în structurile europene în prezent depinde întru totul de cunoaşterea informaţiilor, iar diriguitori ai acesteia sînt, fără doar şi poate, bibliotecile, adică, mai concret, bibliotecarii.

Cunoaştem faptul că bibliotecarii în Republica Moldova se confruntă cu multe dificultăţi materiale şi spirituale: bibliotecile trebuie completate cu fonduri noi de carte, avem nevoie de clădiri moderne, guvernul trebuie să revină la problema salarizării angajaţilor din aceste instituţii culturale etc. Dar nu negăm nici faptul că o bună parte de bibliotecari, sub aspectul profesionalismului, sînt la un nivel ridicat de performanţă, iar unele biblioteci, printre care se numără şi Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, fac dovada unei evoluţii în ascensiune, devenind instituţii fruntaşe la un şir de indicatori de randament. Bibliotecarii noştri sînt devotaţi profesiei sale pe care au ales-o pe o viaţă, ei învaţă încontinuu, se dăruiesc cu prisosinţă comunităţii. Pentru aceasta se cuvine să îi celebrăm, să îi respectăm şi să stăruim mai mult în evocarea muncii lor intelectuale.

Ne exprimăm speranţa că bibliotecile, în ciuda tuturor greutăţilor, îşi vor amplifica funcţiile şi rolul de păstrătoare ale cunoştinţelor acumulate de-a lungul secolelor, de călăuze în universul ştiinţelor şi artelor, de laborator pentru creaţie, cercetare şi permanentă inovaţie, precum şi de instrument educaţional al generaţiilor viitoare de cetăţeni destoinici ai Patriei.

Odată cu evoluţia noilor tehnologii informaţionale, noua societate informaţională reprezintă în sine o provocare pentru bibliotecari, care depun eforturi substanţiale pentru a răspunde corespunzător cerinţelor comunităţii şi a oferi acces tot mai larg la informaţie. Bibliotecarii au dat dovadă întotdeauna de profesionalism, dorinţă şi flexibilitate în racordarea la schimbările din societate şi la cerinţele tot mai avansate şi diverse ale acesteia, fapt ce dovedeşte că profesia de bibliotecar este una dintre cele mai nobile activităţi sociale.

 

Valeriu RAȚĂ

 (Revista BiblioPolis, 2014, nr. 2, vol. 52;

volumul Alt portret din profil cultural

al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, Chișinău, 2016)