Biserica Albă

Lui Ion Druţă

 

Nistrul mînă valurile creţe-n vale,

Nu îşi face griji că-ncepe un război,

Rîul a văzut pe malurile sale

De bătrîn ce e o mie de nevoi…

 

Dumnezeu i-alături de Ecaterina,

O orfană cu copii la fel orfani…

Într-un sat micuţ, cu nume Ocolina,

Refăcu Biserica, dar fără bani.

 

O visa să fie ca mireasa – albă –

Şi părintele Ioan veni în ajutor…

Iat-o stă pe o colină ca o salbă,

Bate clopotul de-ţi trece un fior…

 

Se adună ici sătenii grămăjoară,

Neluînd în seamă multe nedreptăţi,

Li se pare viaţa parcă mai uşoară –

Cel de Sus oricum nici nu le cere plăţi.

 

Un simbol de veşnicie, puritate,

Într-un veac cu neamul ei nemilostiv

Atrăgea să vină chiar şi de departe

Lume de pe lume – toţi avînd motiv.

 

Frumuseţea sufletului ne uimeşte,

Iar credinţa ei pe veci – exemplu viu,

Rădăcina creştinismului ne este

Mîntuirea noastră cea într-un tîrziu.

 

Valeriu RAŢĂ

(Volumul Cu Dumnezeu în fiecare zi, Chișinău, 2016)

 

 

 

 

N-a exagerat nimic…

Lui Andrei Burac,

pentru serialul din şapte piese

radiofonice de inspiraţie evanghelică

despre Patimile lui Iisus Hristos

(„Ispita lui Iuda”, „Fiul Tatălui”,

„Urechea lui Marcu”, „Cireneanul”,

„Răzbunarea lui Caiafa”,

„Nebunia lui Pilat”,

„Legenda Marelui Rabin”)

şi poeziile cu tematică creştină

 

 

Opere originale,

Piese excepţionale.

 

Iată „Noul Testament” –

Radio-eveniment.

 

Ani de zile-n reluare,

A ajuns peste hotare

 

Pe-nţelesul tuturor

Patimi de Mîntuitor.

 

În succinta-i manieră

A dezvăluit o eră.

 

Să vă spun că şi copii

Îl ascultă mii şi mii.

 

Şi în mediul cel rustic

Sesizat-au stil caustic.

 

Ce puternici prin destin

Sînt acei ce îl susţin.

 

L-au văzut ca în oglindă

Pe Hristos cu faţa blîndă,

 

Dar şi cînd a sîngerat

Într-un prizonierat.

 

Personajele-s reale

În condiţii extremale.

 

Deci, elogii îi dedic:

N-a exagerat nimic…

 

Valeriu RAŢĂ

(Volumul Cu Dumnezeu în fiecare zi, Chișinău, 2016)

 

 

 

Ne apropie pe toți de Dumnezeu

Lui Octavian Moşin,

dr. în teologie, protoiereu

 

Conferenţiar – la Universitate…

La Mitropolie e consilier…

Pentru el Biserica-i ca o cetate,

Ba mai mult, mă veţi susţine totuşi sper.

 

În Guvern – preocupat mereu de culte,

Şi-i specialist notoriu, principal,

Vin din toate părţile ca să-l consulte –

Dă răspuns la toţi în scris, dar şi oral.

 

Are funcţii în serviciul de presă,

La o publicaţie – redactor-şef,

Deci răspunderea civilă e imensă,

Scoate doar dreptatea sacră-n relief.

 

Pe studenţi îndeamnă la asociere,

Iată-l şi în post de preot capelan,

Limba cea română – „fagure de miere” –

De asemenea la studii e în plan.

 

Asaltează culmile-n filozofie –

Numai cîte lucruri bune a aflat!

Iar apoi şi în teologie

Va susţine teza cea de doctorat.

 

După ce-a făcut de ani de zile carte,

Chişinăul are protoiereu…

Cunoştinţe la întreg popor împarte

Şi ne-apropie pe toţi de Dumnezeu.

 

Valeriu RAŢĂ

(Volumul Cu Dumnezeu în fiecare zi, Chișinău, 2016)

 

 

 

 

Cu sătenii face legăminte

Preotului-paroh Emilian Mihailiuc,

Biserica „Sfîntul Ierarh Nicolae”,

s. Vînători, r-nul Nisporeni

 

Apărînd statornica credinţă,

Domnul îi dăduse sîrguinţă.

 

Întrunind enoriaşi la sfinte slujbe,

Nu se mai gîndeşte la vreo urbe.

 

La solemnităţi familiale

Spune vorbe calde, amicale.

 

Cu sătenii face legăminte:

Are-n grijă case şi morminte.

 

Tot cu ei împărtăşeşte taine,

De se-ntorc acasă-n alte haine –

 

Hainele Bisericii Creştine,

Ale rînduielilor divine.

 

Valeriu RAŢĂ

(Volumul Cu Dumnezeu în fiecare zi, Chișinău, 2016)

 

 

 

Consens creștin

Pentru Maria şi Ilie Gherasimovici,

familie de enoriaşi

 

Cu Dumnezeu vă este toată viaţa,

Cu Dumnezeu amarul şi dulceaţa.

 

Cuminţi, blajini vă ştie toată lumea,

Biserica susţineţi – asta-i culmea!

 

Avînd atît de multă ascultare,

Icoanele vă sînt orientare.

 

Exemplul vostru datu-l-aţi la fiice,

Dar şi nepoţilor va fi propice.

 

Valeriu RAŢĂ

(Volumul Cu Dumnezeu în fiecare zi, Chișinău, 2016)

 

 

În trecut și în prezent

În trecut

 

Da, credinţa creştinească

Vine tocmai de la daci,

Nu putea ca să lipsească

La strămoşii dîrji, tenaci.

 

Inima-mi din loc tresare,

Căci la sfinţii de atunci

Văd perpetuu confruntare

Cu duşmanii lor cei crunţi.

 

Ne sfida păgînitatea

Ce curgea de primprejur,

Dar a-nvins românitatea,

Caracterul nostru dur.

 

După orice biruinţă

O Biserică-nălţau,

Domnitorii străduinţă

Extraordinară au.

 

Au ajuns de-atunci ştiute

Fapte de mitropoliţi,

Nimeni, iată, n-o să-i uite –

Sînt adevăraţi părinţi.

 

Doar cu fruntea ridicată

Mulţi în lupte au murit,

Ca în lume să îşi scoată

Neamul vechi, neprihănit.

 

Au purtat cu toţi povara

Nefiind nici răsfăţaţi,

Nici a căpăta ocara

Pentru ura între fraţi.

 

Nu-n zadar cu evlavie

Pe înaintaşi cîntăm –

Îi dorim ca să mai fie,

Că, de altfel, ne-nglodăm.

 

În prezent

 

Astăzi neamul sărăceşte,

Practic, nu avem eroi,

Mai că moare – rătăceşte

În mocirlă şi gunoi.

 

În biserici – debandadă,

Preoţii – în voia lor,

Nu-s puţini ce dau din coadă

La cerinţa boşilor.

 

Nu mai ţine nicio lege,

Duhuri rele stăpînesc,

Adevărul vor să-l nege

Cei cu suflet mişelesc.

 

Şi ecranul ne înşală –

N-are cum un om de rînd

Despre danie, pomană

Ca să aibă un cuvînt.

 

Lumea nu-şi mai face cruce,

Ci ascultă false ştiri,

Clerul de răspunderi fuge,

Că de-acum nici nu te miri.

 

Sfinţii stau într-o uitare,

Bieţii sînt necunoscuţi

De o ţară foarte mare,

Dar condusă de „micuţi”.

 

Se ridică şarlatanii,

Tainele credinţei cad,

De vor trece încă anii

Ici trăi-vom într-un iad.

 

Cît de mult visăm la ziua –

Cert că e din viitor! –

Să nu batem apa-n piuă,

Proslăvind pe Ziditor.

 

Valeriu RAŢĂ

(Volumul Cu Dumnezeu în fiecare zi, Chișinău, 2016)

 

 

 

Îndemn

Să ţinem focul viu în vatră,

Şi limba s-o iubim mai mult,

Că vede steaua idolatră

Al nostru patos şi tumult.

 

Să fim feciorii bravi ai ţării

La fapte bune ne-ntrecuţi,

Căci vom răspunde. Delirării

Să punem cruce, pricepuţi.

 

Să fim mai sinceri în gîndire,

Şi lumea să ne ştie, da,

Că noi cu-a ei blagoslovire

Urgia ţării vom stopa.

 

Să adunăm puteri o dată,

Rugînd pe bunul Dumnezeu

Cu vrerea lui de tot curată

Să ne alunge orice rău.

 

Valeriu RAŢĂ

(Volumul Cu Dumnezeu în fiecare zi, Chișinău, 2016)

 

 

Viața-i o minune mare

Iată ce acum voi spune –

Să mă credeţi pe cuvînt

(O-nţeleg şi cei de rînd!) –

Viaţa este o minune.

 

Şi-nlţare, şi cădere,

O povară mult prea grea

Sau uşoară (nu-i aşa?),

După plîns, un rîs se cere.

 

Pe parcurgerea ei scurtă

Văd şi spini, dar văd şi flori,

Nu te lasă ca să mori

Nevăzuta-i catapultă.

 

Un pericol de tăişuri

Pretutindeni s-au ascuns,

Dar oricum găsim răspuns

Construind acoperişuri.

 

Lungă batere în clopot,

Cu încurajări prin verb,

Gînduri ce în minte fierb

Părăsind-o fără zgomot.

 

Sau a bate apa-n piuă,

Sau creaţii şi zidiri,

Zeci şi sute de ieşiri

Spre lumina cea de ziuă.

 

E pornirea înspre ceruri,

Clipa – zi, un an – minut,

Cu sau fără conţinut,

Deci, ceva de multe feluri.

 

Către Domnul închinare,

Ore-ntregi de rugăciuni,

Dar şi ample misiuni –

Viaţa-i o minune mare.

 

 Valeriu RAŢĂ

(Volumul Cu Dumnezeu în fiecare zi, Chișinău, 2016)

 

De la Domnul vei obține…

Dragă Basarabie iubită,

Domnul să te miluiască,

Dragă Basarabie slăbită,

Domnul să te norocească.

 

Dragă Basarabie bogată,

Să-ţi dea Domnul zile bune,

Dragă Basarabie legată,

Să-ţi dea Domnul raţiune.

 

Dragă Basarabie activă,

Pentru Domnul eşti aleasă,

Dragă Basarabie captivă,

Doar cu Domnul mergi acasă.

 

Dragă Basarabie ca floarea,

Numai Domnul să te-aline,

Dragă Basarabie, onoarea

De la Domnul vei obţine…

 

 Valeriu RAŢĂ

(Volumul Cu Dumnezeu în fiecare zi, Chișinău, 2016)

 

 

Rugăm ca Neamul să reziste

De ce-i în lume plîns şi jale,

Iar alteori – istericale?

 

De ce sînt inimi îngheţate,

Căsătorii desfiinţate?

 

De ce dreptatea stă ascunsă,

Cu mii de suliţe străpunsă?

 

De ce minciuna se răzgîie,

Ţinîndu-ne în şapte frîie?

 

De ce ce-i bun nici nu se vede,

Pe cînd ce-i rău în jilţuri şede?

 

De ce mizeria domină,

Şi nimeni n-are nicio vină?

 

De ce-i în jur încîlcitură

Şi banii noştri se tot fură?

 

De ce puterea o deţine

Acel cu gînduri prea haine?

 

De ce pe toţi manipulează

Un şmecher care viciază?

 

De ce se-adoptă cîte-o lege

La partea rea – de nota zece?

 

De ce doar mafia trăieşte

În ţara asta boiereşte?

 

De ce sînt oamenii nesinceri

Născînd continuu contraziceri?

 

De ce se învrăjbesc popoare,

Iar libertatea sfîntă moare?

 

De ce păcatul se răsfaţă,

Satana rîde pofticioasă?

 

O, Doamne, Te slujim cu cinste,

Rugăm ca Neamul să reziste.

 

Să aibă linişte şi pace,

În frunte – oameni perspicace.

 

 Valeriu RAŢĂ

(Volumul Cu Dumnezeu în fiecare zi, Chișinău, 2016)